15 Lăsați trunchiul copacului, Precum și rădăcina lui! Lăsați-le așa cum sânt, Ca să rămână la pământ! Cu lanț de fier și de aramă, Legați-l ca – de bună seamă – Să zacă-n iarba câmpului, Udat de roua cerului! Locul în care va ședea, Să îl împartă, va avea, Cu toate fiarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.
15 Lăsați-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți-l cu legături de fier și de bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să-i fie partea la un loc cu fiarele în iarba pământului.
15 Lăsați-i doar tulpina tăiată cu rădăcinile ei în pământ; și prindeți-o cu legături de fier și de aramă în iarba câmpului – pentru ca (fostul copac) să fie udat de roua cerului și să locuiască împreună cu animalele sălbatice în iarba care crește pe pământ.
15 Iată, acesta este visul pe care l-am avut eu, regele Nabucodonosór, iar tu, Beltșațár, spune-mi interpretarea! Căci nimeni dintre înțelepții regatului meu nu a putut să-mi facă cunoscută interpretarea, dar tu ești în stare, pentru că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine»”.
15 Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului și să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului.
15 Dar lăsați tulpina cu rădăcinile ei în pământ cu o legătură de fier și de aramă în iarba verde a câmpului și să fie udat cu roua cerurilor și partea lui să fie cu fiarele în iarba pământului.
Tu, împărate, l-ai zărit Pe un străjer care-a venit De sus, din ceruri, și-a strigat: „Tăiați copacul, de îndat’! Jos, la pământ, să îl trântiți – Degrabă – și să-l nimiciți! Lăsați trunchiul copacului, Precum și rădăcina lui, Ca să rămână-așa cum sânt! Lăsați-le dar, în pământ! Lanțuri de fier și de aramă, Puneți pe trunchi – de bună seamă – Și-n iarba câmpului, legat, De rouă să fie udat! Locul în care va ședea, Să îl împartă, va avea, Cu toate fiarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci șapte vremi, în acest fel, Au să se scurgă peste el.”
Un vis, atuncea, am visat Și tare m-am înspăimântat. De gânduri fost-am urmărit Și de vedenii hăituit Îmi era duhul. Ce-am văzut – În vis – de groază m-a umplut.