Daniel 4:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Frunza-i era foarte frumoasă, Iar în coroana-i rămuroasă, Era un rod îmbelșugat. Hrană, în el, toți au aflat. Fiarele câmpului veneau Și-n umbra lui se-adăposteau, Iar păsările cerului Își făceau cuib în frunza lui. Orice făptură vie – iată – Găsea în el, hrană bogată.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Frunzișul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toți. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului și printre ramurile lui își făceau cuib păsările cerului. Și din el era hrănită orice făptură.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Coronamentul lui era frumos; iar fructele pe care le producea, erau de multe feluri. În acest copac exista hrană pentru toți. La umbra lui se adăposteau animalele sălbatice de pe câmp; și printre ramurile lui își făceau cuib păsările zburătoare. Acest copac era sursa de existență pentru orice vietate.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ, legat cu fier și cu bronz în iarba care este pe câmp! Roua cerului să îl ude și să aibă parte cu animalele de iarba pământului!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Frunza lui era frumoasă și avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toți; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului își făceau cuibul în ramurile lui și orice făptură vie se hrănea din el.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Frunzele lui erau frumoase și roadele lui îmbelșugate și în el era mâncare pentru toți; fiarele câmpului găseau umbră sub el și păsările cerurilor locuiau în ramurile lui și toată carnea se hrănea din el.

Daniel 4:12 Mawu Ofanana

Iov 12:24

Mintea le-o ia, acelor care Sunt cei mai mari peste popoare, Făcându-i rătăciți să fie, Pe-ntinderile din pustie Care, de drumuri, sunt lipsite,

Iov 14:7

Copacul tot nădăjduiește: Când e tăiat, el odrăslește Din nou, și iarăși dă lăstari, Din care cresc alți copaci mari.

Iov 14:9

Copacul iarăși înverzește – Cu ramuri noi se-mpodobește Părând, din nou, a fi sădit – Numai o clipă de-a simțit

Plângerile 4:20

Acela ce ne-a fost suflare A vieții – unsul cel pe care Îl avea Domnul – înadins, În gropile lor a fost prins. Prins a ajuns să fie el, Cu toate că ziceam astfel: „La umbră, sub ale lui ramuri, O să trăim noi, printre neamuri.”

Езекиел 17:23

Muntele-acela e aflat În Israel. Acolo ea, Lăstari și rod, are să dea. Ajunge-va cedru măreț Și fi-va de un mare preț, Căci păsările vor veni Și-n umbra lui s-or odihni. Tot ceea ce e-naripat, Odihna o va fi aflat La umbra ramurilor lui.

Езекиел 31:17

S-au pogorât cu el, ușor, În locuința morților, Și ei, la cei ce sunt pieriți Fiind de sabie loviți Și care drept braț îi slujeau, Căci la a lui umbră ședeau.

Daniel 4:14

„Tăiați copacul cel frumos! Roada, i-o risipiți, pe jos! Frunzișul lui să-l scuturați Și ramurile să-i tăiați, Iar păsările cerului Și fiarele pământului Care în preajmă-i s-au aflat, Îndepărtați-le de-ndat’!

Matei 13:32

Muștarul este cel mai mic Grăunte; dar va fi voinic, Căci, după ce s-a înălțat, Într-un copac s-a transformat Și domină acea grădină De zarzavaturi. Au să vină, Stol, păsările cerului, Să-și facă cuib, în frunza lui.”

Marcu 13:32

Despre-acea zi, despre-acel ceas, Nu știe nimeni. Au rămas, Numai de Tatăl Meu, știute – Nici Mie nu-Mi sunt cunoscute.

Marcu 4:32

Căci, după ce s-a înălțat, Într-un copac s-a transformat Și domină acea grădină De zarzavaturi. Au să vină, Stol, păsările cerului, Să-și facă cuib, în frunza lui.”

Luca 13:19

E-asemenea grăuntelui Muștarului, de-un om luat Și, în grădină, aruncat. Acel grăunte a crescut Și-ntr-un copac, s-a prefăcut, Iar păsările cerului, Cuiburi, aveau, în frunza lui.”