Daniel 3:8 - Biblia în versuri 20148 Cu-acest prilej, niște Haldei, Având gând rău pentru Iudei, Să îi pârască au cătat – Atunci – în față la-mpărat. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească8 Cu prilejul acesta, chiar în aceeași perioadă, câțiva caldeeni au ieșit în față și i-au pârât pe iudei. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20188 Cu acea ocazie, chiar în aceeași perioadă, câțiva dintre astrologi au ieșit în față și i-au reclamat pe iudei. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20208 Atunci, în aceeași clipă, s-au apropiat niște caldéi și i-au vorbit de rău pe iudei. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu8 Cu prilejul acesta și în aceeași vreme, câțiva haldeeni s-au apropiat și au pârât pe iudei. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19318 De aceea în vremea aceea oarecare haldei s‐au apropiat și au pârât pe iudei. Onani mutuwo |
Tineri-acei au trebuit, Frumoși să fie – negreșit – Fără cusur și învățați, Cu-nțelepciune înzestrați În orice ramură pe care Știința-acelei vremi o are; De-asemenea, s-a mai cerut, Pricepere să fi avut Și-o minte ageră, cu care Să se vădească-a fi în stare De a sluji la-mpărăție Și lângă împărat să fie. De la ăști tineri, se cerea Ca să învețe scrierea, Precum și limba cea pe care Neamul Haldeilor o are.
Haldei-atunci răspuns au dat Și ziseră către-mpărat: „Oameni, precum voiești, nu sânt Pe fața-ntregului pământ. Nu este nimeni priceput Să-ți spună ceea ce-ai cerut. De-aceea, nici un împărat – Oricât a fost de înălțat Și-oricât de mare s-a făcut – Așa ceva nu a cerut, De la cei cari sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Cum n-a cerut nici de la cei Care se dovedeau Haldei!
Atuncea, el a poruncit Să-i cheme-n față-i – negreșit – Pe cei care sunt vrăjitori, Sau sunt în stele cititori, Pe toți cei care se vădeau Cum că descântece făceau Și-a mai chemat, pe lângă ei, Pe o mulțime de Haldei, Voind să afle de îndat’, Ce-nseamnă ceea ce-a visat. Așa precum a poruncit, ‘Naintea lui, toți au venit.
De-aceea, orice muritor, Atuncea când a auzit Că instrumentele-au pornit Să dea, pe limba lor, semnal – Cu glas de trâmbiți, de caval Sau de cimpoi ori de ghitare, Cu glas ce alăuta-l are Și sunetul de-asemenea Pe cari psaltirea o să-l dea – Jos, la pământ, s-a aruncat, De-ndată, și s-a închinat În fața chipului acel. Din aur era făcut el Și înălțat fost-a-n hotar, De către Nebucadențar.
Atuncea, toți aceia cari Erau slujbașii săi cei mari, Cu-nfrigurare au cătat Ceva în contra lui, legat De treburi din împărăție, Să poată-n urmă ca să vie În fața împăratului Spre a pârî purtarea lui. Dar orișicât s-au străduit, Nici o greșeală n-au găsit Și astfel, despre lucrul său, N-au putut spune nimic rău.