Daniel 3:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Oricine-i omu-acela care Nu-i va aduce închinare Chipului ce s-a înălțat, În flăcări fi-va aruncat, În mijlocul unui cuptor!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Cine nu se va pleca și nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Cine nu se va apleca astfel și nu se va închina, va fi aruncat imediat, chiar atunci, în mijlocul unui cuptor aprins!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Cel care nu va cădea și nu va adora, în aceeași clipă va fi aruncat în mijlocul cuptorului cu foc aprins”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Oricine nu se va arunca cu fața la pământ și nu se va închina va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Și cel ce nu va cădea și nu se va închina va fi aruncat în același ceas în cuptorul care arde cu foc.

Daniel 3:6 Mawu Ofanana

Geneza 19:28

Privind înspre cetăți, în zare – Înspre Câmpia ‘ceea mare – Văzu fum, foc mistuitor – Asemeni celui de cuptor – Cum se ridică din pământ, Împrăștiindu-se în vânt.

Exodul 20:5

La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.

Isaia 44:17

Cu ce-i rămâne, își va face Un dumnezeu, precum îi place. Face un idol și-apoi vine, În fața lui, să se închine, Să-l cheme și să-i strige-apoi: „Hai, mântuiește-ne, pe noi, Căci pentru noi, tu ești, mereu, Adevăratul dumnezeu!”

Ieremia 29:22

Prilej pentru blestem apoi, Printre toți prinșii de război Din Babilon, ajunge-vor, Căci o să spună-acel popor: „Să-ți facă Domnul, cum știut Este că El le-a mai făcut Lui Zedechia și la fel Și lui Ahab, atunci când cel Care urcat era pe tron Ca împărat în Babilon, Ia strămutat din al lor loc Și-n Babilon i-a ars în foc!”

Daniel 2:5

Atuncea, împăratul lor, Astfel le-a zis Haldeilor: „Să știți că mi-a scăpat din minte, Când v-am vorbit mai înainte, Un lucru important. Voiesc – Acum – să vi-l împărtășesc. Iată-l: dacă nu o să fiți În stare, visul, să mi-l știți Și dacă nu veți putea voi Ca să mi-l tâlcuiți apoi, Vă voi preface în bucăți Și-am să dărâm, de prin cetăți, Casele voastre, ca să fie Doar un morman de murdărie.

Daniel 3:11

De-asemenea, bine știm noi, Că ai mai poruncit apoi, Ca oricine-i omul cel care Nu-i va aduce închinare Chipului ce s-a înălțat, În flăcări fi-va aruncat, În mijlocul unui cuptor.

Daniel 3:15

Acum fiți gata, pregătiți, Și-n clipa-n care auziți Al instrumentelor semnal, Glasul de trâmbiți, de caval Sau de cimpoi ori de ghitare, Ori cel ce alăuta-l are Și sunetul ce va avea Psaltirea-n urmă să îl dea, Jos, la pământ, să v-aruncați Și-ndată să vă închinați Chipului care l-ați văzut, Că eu din aur l-am făcut. Dacă n-o să vă închinați, În flăcări fi-veți aruncați, În mijlocul cuptorului!”

Daniel 3:21

Oamenii fost-au dezbrăcați De straie, iar apoi legați, Strâns, cu cămășile pe care Le avusese fiecare Și cu izmene, cu mantale Și-n urmă și cu alte țoale. După ce-au fost astfel legați, În flăcări fost-au aruncați.

Daniel 3:7

De-aceea, orice muritor, Atuncea când a auzit Că instrumentele-au pornit Să dea, pe limba lor, semnal – Cu glas de trâmbiți, de caval Sau de cimpoi ori de ghitare, Cu glas ce alăuta-l are Și sunetul de-asemenea Pe cari psaltirea o să-l dea – Jos, la pământ, s-a aruncat, De-ndată, și s-a închinat În fața chipului acel. Din aur era făcut el Și înălțat fost-a-n hotar, De către Nebucadențar.

Daniel 5:19

Mărimea care i-a fost dată Făcutu-l-a – cum ai văzut – În toată lumea, cunoscut. Popoarele neamurilor – Indiferent de limba lor – De-a lui putere, se temeau Și înainte-i tremurau, Căci împăratul a putut Să facă după cum a vrut, Pentru că viața omului Era-n mâna-mpăratului. Putea ucide sau putea, Cruțare vieții să îi dea. Putea să-nalțe pe acel Pe care îl ales el, Sau să coboare el putea Pe orișicine, cum voia.

Daniel 6:7

Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii tăi cei mari – De tine puși ca să îți fie Slujbași peste împărăție – Cu cei care sunt dregători Ori sfetnici sau cârmuitori, Sunt de părere că e bine Ca o poruncă, de la tine, Asupra țării să pornească. Pe-aceasta să o însoțească Și o oprire aspră, care Va pedepsi pe fiecare, Dacă se face vinovat De faptul de a fi-nălțat Vreo rugă către cineva Sau către-un dumnezeu, cumva, Un timp ce-n ale vremii file Va număra treizeci de zile. În timpu-acesta, negreșit, Are să fie-ngăduit Ca rugi să fie înălțate, Doar către tine, împărate. Cel care nu se va supune La ceea ce porunca spune, Are să fie pedepsit Și-n groapa leilor, zvârlit.

Matei 13:42

Și-n flăcări, fi-vor aruncați. E plânsul, în acel cuptor, Și cu scrâșnirea dinților.

Matei 13:50

Arunce în cuptoru-aprins – În focul cel veșnic nestins – Unde-i plânsul stăpânitor Și cu scrâșnirea dinților.

Matei 4:9

„Privește-le! Toate-Ți fi-vor Date, în stăpânire, Ție, Dacă Te-nchini, acuma, mie!”

Marcu 6:27

Din garda sa, i-a ordonat Să împlinească, de îndat’, Dorința fetei. El s-a dus

Revelația 14:11

Iar focul chinurilor lor Se suie-n vecii vecilor, În sus, spre ceruri. Niciodat’, Aceia ce s-au închinat Fiarei, icoanei ce-o avea, Și au primit de-asemenea – Pe braț sau frunte – semnul care, Numele ei numai îl are, Noaptea nu vor avea odihnă, Iar ziua nu vor găsi tihnă.

Revelația 9:2

Fântâna s-a deschis îndată Și, un fum negru-ngrozitor – Precum e fumul de cuptor – Spre înălțimi, s-a ridicat. Văzduhul, tot, s-a-ntunecat, Iar soarele nu s-a văzut, De fumul care s-a făcut.