Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 3:26 - Biblia în versuri 2014

26 În urmă, Nebucadențar Pân’ la cuptor se duse iar, Și-n felu-acesta a vorbit: „Șadrac, Meșac și – negreșit – Tu, Abed-Nego, hai, ieșiți Grabnic afară, căci slujiți Aceluia care, mereu, E Prea Înaltul Dumnezeu!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Atunci Nebucadnețar s-a apropiat de ușa cuptorului aprins și a strigat: „Șadrak, Meșak și Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt, ieșiți afară și veniți încoace!“. Șadrak, Meșak și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Apoi Nabucodonosor s-a apropiat de intrarea în cuptorul aprins; și a strigat: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego – slujitori ai Dumnezeului foarte înalt –, ieșiți de-acolo și veniți aici!” Atunci Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, vrednic de laudă și preamărit este numele tău în veci.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Apoi Nebucadnețar s-a apropiat de gura cuptorului aprins și, luând cuvântul, a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieșiți afară și veniți încoace!” Și Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Atunci Nebucadnețar s‐a apropiat de gura cuptorului care ardea cu foc, a vorbit și a zis: Șadrac, Meșac și Abed‐Nego, slujitorii Dumnezeului Celui Preaînalt, ieșiți și veniți. Atunci Șadrac, Meșac și Abed‐Nego au ieșit din mijlocul focului.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 3:26
22 Mawu Ofanana  

A mai ieșit, spre ai ura, Melhisedec – care era Peste Salem încoronat Și preot Celui Prea Înalt. El, vin și pâine, a adus


Pentru că – iată – Israel E moștenirea Ta. Pe el, Din al Egiptului ținut, L-ai scos și liber l-ai făcut, Căci în Egipt el s-a aflat Ca-ntr-un cuptor din fier lucrat. Față de el, fără-ncetare, Arată-Ți a Ta îndurare!


După ce noi i-am întrebat, Iată dar, ce răspuns ne-au dat: „Pe Dumnezeul cerului, Precum și al pământului, Necontenit noi Îl slujim Și de aceea-I construim, Iarăși, o casă anumită, Precum de mult a fost zidită. Aflați că-n timpu-ndepărtat, A fost un mare împărat În Israel, care zidise Casa, și care-o isprăvise.


Pe oameni, i-ai lăsat apoi, Ca să pășească peste noi. Prin foc și apă ne-ai purtat, Dar la sfârșit, Tu ne-ai scăpat. Din toate, Tu ne-ai scos pe noi, Ca să ne dai belșug apoi.


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta, a vorbit: „În vremea care o să vie, O piatră, pun, ca temelie, Eu, în Sion – piatră-ncercată, O piatră scumpă, nestemată. Piatra aceasta este dusă Și-n capul unghiului e pusă. De-asemenea, ea o să fie O întărită temelie. Cel ce se sprijină pe ea, Nu va fugi, nu va cădea.


Dar nu cu grabă, nu fugiți! Căci Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are Vă va tăia calea și, iată, În fața voastră Se arată.”


Pe care Eu l-am poruncit Și-a fost de-ai voști’ părinți primit Când nu i-am lăsat ca să piară, Căci din Egipt i-am scos afară. Când din cuptorul cel de fier I-am scos, astfel le-am zis: „Vă cer Să ascultați de glasul Meu, Făcând ce vă voi spune Eu. Dacă o să Mă ascultați Și-al Meu cuvânt o să-l urmați, Voi o să fiți poporul Meu, Iar Eu, al vostru Dumnezeu.


În urmă, către Daniel, El glăsuit-a în ăst fel: „Cu-adevărat, văzut-am eu Cum că al vostru Dumnezeu E Domnul dumnezeilor Și Domnul împăraților, Căci El doar ți-a descoperit Taina de care mi-ai vorbit!”


Cel ce-i al nostru Dumnezeu – Căruia Îi slujim mereu – Ne poate scoate din cuptor, Din mijlocul flăcărilor, Iar din a ta mână, pe noi, Tot El o să ne scoată-apoi.


Acum, cu cale am găsit Că este timpul potrivit Ca să vă fac de cunoscut Minunile ce le-a făcut, În fața mea, Cel cari, mereu, E Prea Înaltul Dumnezeu.


Cu un glas plâns, el l-a strigat Pe Daniel și-a cuvântat: „Hei, Daniele! Trăiești, oare, Tu, cari slujești fără-ncetare La Dumnezeul cerului? Putut-a, oare, brațul Lui, Să-nchidă gura leilor Scăpându-l pe-al Său slujitor?”


Atunci, din groapă, Daniel Răspunse-ndată-n acest fel: „Să trăiești veșnic, împărate, Cu pace și cu sănătate!


Pe Cel Prea-Nalt, fără-ncetare, Să Îl hulească doar, el are. Sfinții Celui Prea-Nalt, de el, Sunt asupriți în chip și fel. Vremuri și legea, să știți voi Că el le va schimba apoi. Sfinții, atunci, fi-vor luați Și-n ale lui mâini vor fi dați, Mai multe vremi cari, numărate, Vor fi trei vremi și jumătate.


Roaba aceea s-a luat Pe urma noastră și-a strigat: „Oameni-aceștia, vă spun eu, Că sunt robi ai lui Dumnezeu Cel Prea Înalt, și aduc știre, De calea către mântuire.”


„Deci, după ce, bătuți, am fost”– Le zise Pavel – „fără rost Și fără să fim judecați, În temniță, am fost băgați, Acuma, iată, am ajuns Să ne dea drumul, pe ascuns! Dar noi suntem romani, măi frate, Și-n felu-acesta, nu se poate! Să vină dregători-acei, Și-afară, să ne scoată ei!”


Un înger, al lui Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Azi noapte, mi s-a arătat Și-această veste, el mi-a dat:


Caut bunăvoință, eu, La oameni, sau la Dumnezeu? Sau caut, oare – fraților – A fi pe plac, oamenilor? Când, pe al oamenilor plac, Aș căuta, mereu, să fac, Atunci, să știți că, ne-ndoios, N-aș mai fi rob, al lui Hristos.”


Domnul, de mână, v-a luat; Deoparte, El v-a așezat Dintre popoarele ce pier, Căci din cuptorul cel de fier – Din al Egiptului ținut – V-a scos și, liberi, v-a făcut.


Toți preoții care-au cărat Chivotul Domnului, au stat În mijlocul Iordanului, Ca pe uscat. Poporului, I s-a permis în acest fel, Să treacă peste râu-acel.


Preoții care au cărat Chivotul, în Iordan au stat Până când fost-au împlinite Poruncile ce-au fost primite De Iosua, pentru ai lui, Date din partea Domnului, Așa precum îi poruncise Și Moise-atunci când îi vorbise. Întreg poporul a pornit, Trecând peste Iordan, grăbit.


Un glas s-a auzit să vie, Apoi, din jilțul de domnie, Care a zis: „Lui Dumnezeu, Să Îi dați laudă, mereu, Voi toți cari, ai Lui robi, sunteți Și cari, de El, teamă aveți! Să-L laude dar, fiecare, De la cel mic, la cel mai mare!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa