Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 3:25 - Biblia în versuri 2014

25 Din nou, cuvântul a luat Și spuse marele-mpărat: „Ei bine, văd în acel loc, Că patru oameni sunt în foc. Mergeți și voi și vă uitați! Sunt slobozi și nevătămați! Al patrulea, precum văd eu, Pare un fiu de dumnezeu!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 El a zis: ‒ Iată, eu văd patru bărbați umblând liberi și nevătămați în mijlocul focului, iar înfățișarea celui de-al patrulea seamănă cu a unui fiu de dumnezei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 El a mai zis: „Ei bine, eu văd patru bărbați umblând liberi – în mijlocul focului – și fără să fie afectați (de efectul lui distrugător); iar al patrulea seamănă cu un fiu al zeilor!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Azaría, stând, s-a rugat astfel și, deschizându-și gura în mijlocul focului, a spus:

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 El a luat iarăși cuvântul și a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului și nevătămați, și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 El a răspuns și a zis: Iată, văd patru bărbați dezlegați umblând în mijlocul focului și n‐au nicio vătămare: și înfățișarea celui de‐al patrulea este ca a unui fiu de dumnezei.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 3:25
20 Mawu Ofanana  

Dar într-o bună zi – în zori – Toți ai lui Dumnezeu feciori, La Tatăl, s-au înfățișat. Satana, și el, i-a urmat, Vârându-se-n mijlocul lor.


Când izbucneau, de bucurie, În cântec, stelele din zori, Iar toți ai Domnului feciori De veselie-au chiuit?


De șase ori ești izbăvit De la necaz și, negreșit, De șapte ori tu vei învinge Răul, și nu te va atinge.


Apoi, îngerul Domnului Va tăbărî lângă cel care Teamă față de Domnul are Și din primejdii – ne-ncetat – Acela are-a fi scăpat.


Cine, în ceruri, s-a suit Și înapoi a revenit? Cine, suflarea vântului, A adunat-o-n pumnii lui? Și cine ape-a adunat? Cine hotare-a așezat Pământului? Ce nume are? Dar fiul său? Cunoști tu, oare?


Când ai să treci prin ape, Eu Voi fi cu tine, ne-ncetat, Și n-ai să te-neci niciodat’, Nici nu ai să te arzi deloc, Atunci când trece-vei prin foc, Iar flacăra nu se va prinde De tine și nu te aprinde.


Iată că ei se vor lupta Cu toții, împotriva ta, Însă nu au să izbutească, Nicicând ca să te biruiască, Pentru că sunt cu tine Eu Și-ți dau scăpare, tot mereu. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Să nu te temi, pentru că Eu Voi fi cu tine tot mereu, Și am să-ți dăruiesc scăpare Când ai să fii în strâmtorare.”


„Iată ce fac: de toți cei răi, Din mâna vrăjmașilor tăi, Te scap și-am să te izbăvesc De cei care te asupresc!”


Chiar dacă din cuptoru-aprins Nu ne va scoate, înadins, Noi tot nu-i vom sluji pe cei Care-ți sunt ție dumnezei, Și nici n-aducem închinare În fața chipului pe care L-ai înălțat și am văzut Că tu, din aur, l-ai făcut!”


Văzând toate acestea dar, Teama, pe Nebucadențar, În stăpânire l-a luat. Iute-n picioare s-a sculat Și-n felu-acesta a vorbit: „Dar oare, noi n-am azvârlit Numai trei oameni, în cuptor, În mijlocul flăcărilor?” Slujbașii zis-au: „Negreșit, În foc, trei oameni am zvârlit!”


Atuncea, Nebucadențar, Luând cuvântul, zise iar: „Să fie binecuvântat Cel ce e Domn cu-adevărat, Acela care e, mereu, Adevăratul Dumnezeu Cari, de Șadrac, este slujit Și de Meșac și – negreșit – Slujit e și de-acela care, Drept Abed-Nego, nume, are! Și binecuvântat, mereu, Să fie al lor Dumnezeu Cari Și-a trimis îngerul Său, Ca să-i păzească de-orice rău, Pe cei trei ce se dovedesc Precum că Lui, doar, Îi slujesc, Căci după cum noi am văzut, Numai în El s-au încrezut! Iată că îngeru-a venit Și pe cei trei i-a izbăvit, Căci mai de grabă au călcat Porunca dată de-mpărat Și nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Mai bine, trupurile lor, Pradă le-au dat flăcărilor, Dar nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Ei se închină, tot mereu, Numai la al lor Dumnezeu!


Pe dată, marele-mpărat, În suflet, mult s-a bucurat Și-a poruncit ca Daniel Să fie scos afară. El, Cu-atenție, l-a cercetat, Dar nici o rană n-a aflat Pe trupul său, căci tot mereu, S-a încrezut în Dumnezeu.


Pot, șerpi, în mână, ca să ia; Ceva de moarte, de vor bea, Nu au să fie vătămați; Bolnavii fi-vor vindecați, Când, acești ucenici ai Mei, Vor pune, mâna, peste ei.”


Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine Și se pogoară peste tine. De Domnul, fi-vei ocrotită, De fața Lui, vei fi umbrită, Iar Sfântul care-n lume vine – Cel ce va fi născut prin tine – A fost, e, și va fi mereu, Chemat Fiu al lui Dumnezeu.


Pavel, în foc, a scuturat Năpârca, și s-a așezat, Nepăsător, la locul său, Fără să simtă nici un rău.


Iar duhul ce L-a-nsuflețit, Duh de sfințenie-i dovedit Și-I arătat prin el, mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu, Prin învierea morților. Deci, Evanghelia, fraților, Vorbește de Hristos Iisus – Al nostru Domn – ce ne-a adus


Când plini de râvnă, pentru bine, Vă dovediți – are să poată, Ca să vă facă rău, vreodată?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa