Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 3:22 - Biblia în versuri 2014

22 Porunca dată de-mpărat, Aspră a fi s-a arătat Și de aceea, încălzit Mai mult decât obișnuit, Fusese-atunci acel cuptor, Iar ceata slujitorilor Care, în foc, i-au aruncat Pe cel care-i Șadrac chemat, Pe cel care-i Meșac numit Și pe-Abed-Nego, au pierit Pradă căzând flăcărilor Care țâșniră din cuptor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Fiindcă porunca împăratului a fost grabnică, iar cuptorul fusese încălzit peste măsură, acei oameni care s-au urcat cu Șadrak, Meșak și Abed-Nego au fost uciși de flacăra focului,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Pentru că ordinul regelui trebuia executat rapid, iar cuptorul fusese încălzit exagerat de mult, acei oameni care au urcat (spre cuptor) să îi arunce pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego, au fost omorâți de flacăra focului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Din cauză că porunca regelui era severă și cuptorul era încălzit peste măsură, flacăra focului i-a ucis pe oamenii aceștia care i-au aruncat pe Șadrác, Méșac și Àbed-Négo.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Fiindcă porunca împăratului era aspră și cuptorul era neobișnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toți oamenii care aruncaseră în el pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Și fiindcă porunca împăratului fusese aspră și cuptorul se înfierbântase foarte mult, para focului a omorât pe bărbații aceia care ridicaseră pe Șadrac, Meșac și Abed‐Nego.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 3:22
10 Mawu Ofanana  

În urmă, omul a plecat Și trupul mort l-a căutat. Întins, în drum, el l-a găsit Și-alăturea a mai zărit Măgarul ce îl călărise Și leul care îl ucise.


Toți Egiptenii îl zoreau, Pe Israel, căci își doreau Să părăsească a lor țară, Să iasă cât mai iute-afară, Zicând: „De nu plecați, apoi, O să pierim, curând, și noi.”


Când o să vină strâmtorarea Peste un om neprihănit, El o să fie izbăvit; Iar locul său va fi luat De cel cari rău s-a arătat.


Cel rău, preț de răscumpărare, Îi va slujii acelui care Neprihănit s-a arătat. La fel va fi cu cel stricat, Slujind neprihăniților, Preț al răscumpărării lor.


Mai marele din slujitori Care sunt fameni dregători, Ale lor nume le-a schimbat Și alte nume-apoi le-a dat, Cum se ceruse. Așadar, El îl numise Beltșațar Pe cel chemat drept Daniel, Meșac i-a zis lui Mișael, Șadrac era Hanania Și-apoi, pentru Azaria Drept Abed-Nego, a găsit Că este nume potrivit.


La Arioc, cel ce-i aflat Drept căpitan la împărat, A mers, în urmă, Daniel Și i-a vorbit în acest fel: „De ce, al nostru împărat, Așa porunci aspre, a dat?” Iar Arioc i-a și făcut, Totul, apoi, de cunoscut.


Grabnic apoi, a poruncit Să fie prinși cei ce-au venit Spre a-l pârî pe Daniel Și-a-l ocărî în chip și fel. Îndată, toți au fost luați Și pradă leilor lăsați. Soațele lor au fost luate Și-n groapă fost-au aruncate. Copiii lor au suferit Aceeași soartă, negreșit. Al gropii fund, nu l-au atins, Căci lei-nfometați i-au prins În gheare și le-au sfărâmat, Cu colții, oasele, de-ndat’.


În Templu-arginți-a aruncat Iuda, și-apoi s-a spânzurat.


Irod, furios, l-a căutat Pe Petru, dar nu l-a aflat. El i-a-ntrebat pe păzitori, Dar ei erau neștiutori. Atunci, Irod a poruncit A fi uciși. Când a sfârșit, De la Ierusalim, în sus, Către Cezaria, s-a dus, Plin de mânie-n acel ceas, Și-n locu-acela a rămas.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa