Daniel 3:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Atunci când Nebucadențar I-a auzit, s-a umplut iar De-o grea mânie. S-a schimbat La față și s-a încruntat Când spre Șadrac el a privit Spre cel care-i Meșac numit Și-asemenea către cel care Drept Abed-Nego, nume are. Apoi, cuvântul a luat Și-a poruncit ca, imediat, Cuptorul să se pregătească: De șapte ori să se-ncălzească Mai mult, decât de obicei, Ca să îi ardă pe cei trei.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ Atunci Nebucadnețar s-a mâniat foarte tare și i s-a schimbat înfățișarea feței din cauza lui Șadrak, a lui Meșak și a lui Abed-Nego. A poruncit să se încălzească cuptorul de șapte ori mai mult decât trebuia încălzit.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Atunci Nabucodonosor a devenit foarte mânios; și i s-a schimbat aspectul feței din cauza lui Șadrac, a lui Meșac și a lui Abed-Nego. A ordonat să se încălzească acel cuptor de șapte ori mai mult decât trebuia încălzit.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Atunci, Nabucodonosór s-a umplut de mânie, înfățișarea chipului său s-a schimbat împotriva lui Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. A luat cuvântul și a poruncit să fie încălzit cuptorul de șapte ori mai mult decât se încălzea [de obicei].

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ La auzul acestor cuvinte, Nebucadnețar s-a umplut de mânie și și-a schimbat fața, întorcându-și privirile împotriva lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. A luat din nou cuvântul și a poruncit să încălzească de șapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Atunci Nebucadnețar s‐a umplut de mânie și i s‐a schimbat chipul feței împotriva lui Șadrac, Meșac și Abed‐Nego: de aceea a vorbit și a poruncit să înfierbânte cuptorul înșeptit mai mult decât se obișnuia să fie înfierbântat.

Daniel 3:19 Mawu Ofanana

Geneza 31:2

Iacov, la chipul socrului Privind, văzu că fața lui, Acuma nu mai aducea Cu cea pe care o știa.

Estera 3:5

Haman văzut-a foarte bine Cum că nu vrea să se închine În fața sa, acel Iudeu Cu numele de Mardoheu. Pe dată, el s-a mâniat

Estera 7:7

Iar împăratu-a părăsit Ospățul, căci s-a mâniat Și în grădină a plecat. Haman, văzând că sorți nu are, Rămase-a cere îndurare De la Estera. Vedea bine Că nu mai este, pentru sine, Putință de-a scăpa cu viață. Spaima i se citea pe față, Știind cum că pieirea lui, În mintea împăratului, E hotărâtă. S-a-ndreptat

Psalmi 76:10

Omul – chiar în a sa mânie – Laude-Ți dă când, cu urgie, Tu Te învăluiești. Mereu,

Proverbe 16:14

Când împăratul e furios, Mânia sa – neîndoios – Drept vestitor al morții este; Dar înțeleptul știe peste Mânia lui, ca să pășească Și poate să îl potolească.

Proverbe 21:24

Se cheamă batjocoritor, Cel mândru și trufaș și rău: El va trudi, în lucrul său, Aprins de a lui îngâmfare.

Isaia 51:23

Îl pun în mâna celor care Te-au asuprit, fără-ncetare, Zicând: „Îndoaie-te și-apoi, Vom trece, peste tine, noi!” Spinarea ta se dovedea, Atunci, fiind asemenea Unui pământ tare, uscat, Ce e de trecători călcat; Sau precum ulița pe care Se plimbă o mulțime mare.”

Daniel 2:12

Când împăratu-a auzit Cuvintele ce le-au rostit, De-ndată el s-a mâniat Iar slugilor, porunci, le-a dat, Să-i piardă pe-nțelepții lui Din țara Babilonului.

Daniel 3:13

Când Nebucadențar aflase Lucrul acest, se mâniase Și-n urmă-apoi, plin de urgie, A poruncit ca să îi fie Aduși în față, de îndat’, Cel ce era Șadrac chemat, Meșac, precum și-acela care Drept Abed-Nego, nume, are. Îndată, slujitorii lui, În fața împăratului, Înfățișară pe cei trei,

Daniel 3:20

Ordin a dat, la slujitori, Ca pe cei trei ne-ascultători Să-i lege fedeleș, pe loc, Și-apoi să îi arunce-n foc. Slujbași-ndată i-au luat Pe cel care-i Șadrac chemat, Pe cel care-i Meșac numit Și pe-Abed-Nego, negreșit.

Daniel 5:6

A-ngălbenit – fără-ndoială – De spaimă, marele-mpărat, Iar gândul i s-a tulburat. Spaima aceea a făcut, pe loc, De i s-a desfăcut Strânsoarea-ncheieturilor Ce sunt ale șoldurilor Și-unul de altul, negreșit, Genunchi-atunci i s-au izbit.

Daniel 6:24

Grabnic apoi, a poruncit Să fie prinși cei ce-au venit Spre a-l pârî pe Daniel Și-a-l ocărî în chip și fel. Îndată, toți au fost luați Și pradă leilor lăsați. Soațele lor au fost luate Și-n groapă fost-au aruncate. Copiii lor au suferit Aceeași soartă, negreșit. Al gropii fund, nu l-au atins, Căci lei-nfometați i-au prins În gheare și le-au sfărâmat, Cu colții, oasele, de-ndat’.

Levitic 26:18

După acestea, voi vedea, De ascultați de vorba Mea. De n-ascultați, aveți să fiți, De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit.

Levitic 26:21

După ce au să se-mplinească Toate acestea, dacă voi Tot nu veți asculta apoi, De vorba Mea, aveți să fiți, De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit.

Levitic 26:24

Din nou, veți fi voi pedepsiți. De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit, Aveți să fiți. Am să trimit,

Levitic 26:28

Din nou, veți fi voi pedepsiți, De șapte ori, mai mult, loviți Fiind apoi, căci vă trimit – Pentru păcatul săvârșit – Din cer, aprinsa Mea mânie

Fapte 5:33

Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, la inimi, s-au simțit Și-au căutat un mod în care Ar fi putut să îi omoare.

Fapte 7:54

Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, pe inimi, s-au simțit Și-au început ca să scrâșnească Din dinți, gata să îl lovească.