Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 3:18 - Biblia în versuri 2014

18 Chiar dacă din cuptoru-aprins Nu ne va scoate, înadins, Noi tot nu-i vom sluji pe cei Care-ți sunt ție dumnezei, Și nici n-aducem închinare În fața chipului pe care L-ai înălțat și am văzut Că tu, din aur, l-ai făcut!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Și chiar dacă nu ne va scăpa, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Dar chiar dacă nu se va întâmpla așa, să știi, rege, că nu vom sluji zeilor tăi și nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Și chiar dacă nu, să-ți fie cunoscut, rege, că nu vom fi slujitorii dumnezeilor tăi și nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Și, chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălțat!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Și dacă nu, știut să‐ți fie, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nu ne vom închina chipului de aur pe care l‐ai înălțat.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 3:18
20 Mawu Ofanana  

„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine – Să mă omoare și pe mine!”


Dar șapte mii, dintre bărbați, Vor fi, în Israel, lăsați. Ei sunt cei cari nu și-au plecat Genunchii și n-au sărutat Chipul lui Bal. Neabătut, Ei, a Mea cale, au ținut.”


Știu bine că voi fi ucis, Dar nu-i nimic: ce am de zis, Voi spune! Nu mă voi lăsa! Am să-mi susțin, în Fața Sa,


Cel rău fuge, necontenit, Chiar dacă nu e urmărit; Neprihănitul, tot mereu, Are-ndrăzneala unui leu.


Atuncea, Nebucadențar, Luând cuvântul, zise iar: „Să fie binecuvântat Cel ce e Domn cu-adevărat, Acela care e, mereu, Adevăratul Dumnezeu Cari, de Șadrac, este slujit Și de Meșac și – negreșit – Slujit e și de-acela care, Drept Abed-Nego, nume, are! Și binecuvântat, mereu, Să fie al lor Dumnezeu Cari Și-a trimis îngerul Său, Ca să-i păzească de-orice rău, Pe cei trei ce se dovedesc Precum că Lui, doar, Îi slujesc, Căci după cum noi am văzut, Numai în El s-au încrezut! Iată că îngeru-a venit Și pe cei trei i-a izbăvit, Căci mai de grabă au călcat Porunca dată de-mpărat Și nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Mai bine, trupurile lor, Pradă le-au dat flăcărilor, Dar nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Ei se închină, tot mereu, Numai la al lor Dumnezeu!


Iată ce vă mai spun acum: „Să nu vă-ntoarceți, nicidecum, Spre idoli și să nu-ncercați Să faceți dumnezei turnați! Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”


Nu vă speriați de cei ce vor Ucide trupul, ci de Cel Care, suflet și trup – la fel – E în măsură să le piardă Și, în gheenă, să le ardă.


Acel care va căuta, Atent, viața, să și-o păzească, Și-o pierde. O s-o dobândească Cel ce-o va pierde pentru Mine, Căci astfel, lui i se cuvine.”


Iisus, gândul, le-a cunoscut Și le-a răspuns: „Când se-nserează, Voi ziceți: „Iată că urmează O zi frumoasă și senină, Căci ceru-i roș.” Când e lumină –


Ioan și Petru-atunci au spus: „Acum dar, judecați și voi: De cine-i – drept – s-ascultăm noi, Mai mult? De voi? De Dumnezeu? Răspunsul nu-i așa de greu.


Ci, mai degrabă, a dorit Ca și el să fi suferit, Cu tot poporul Domnului, Decât de-ale păcatului Plăceri de-o clipă, să fi vrut, Parte, atunci, de-a fi avut.


Dar dacă astăzi nu găsiți, Cu cale, ca să Îl slujiți Pe Dumnezeu, alegeți voi, Pe cine veți sluji apoi. Slujiți, atuncea, pe acei Care erau, drept dumnezei, Pentru părinții voști’ – la care, Ei au slujit, fără-ncetare, Când, peste Râu, au locuit. Dacă găsiți că-i potrivit, Slujiți la dumnezeii lor, Sau la ai Amoriților. Acum, referitor la mine, Eu – și-a mea casă – ne vom ține, Neîncetat, de Dumnezeu Și Lui o să-I slujim, mereu.”


Ei biruință-au câștigat Prin sângele ce l-a vărsat Mielul, asupra tuturor, Și prin mărturisirea lor. Nimic nu au precupețit – Nici viața lor, nu și-au iubit – Ci au dorit, mai mult, să moară, Decât să-și lase, bunăoară, Cuvântul mărturiei lor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa