Daniel 2:49 - Biblia în versuri 2014

⁴⁹ După aceea, l-a rugat Chiar Daniel, pe împărat, Să lase trebile pe care Ținutul Babilon le are, Pe mâini și-n grija celor trei Care prieteni îi sunt ei. Primul, Șadrac, este chemat. El, de Meșac, este urmat, Iar cel de-al treilea, negreșit, Drept Abed-Nego, e numit. Doar Daniel a mai rămas Lângă-mpărat, în acel ceas, Pentru că fost-a locul lui, La curtea împăratului.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴⁹ Daniel l-a rugat pe împărat să-i numească pe Șadrak, pe Meșak și pe Abed-Nego în slujba de administratori ai provinciei Babilonului. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁹ Daniel l-a rugat pe rege să îi numească pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego în funcția de administratori ai provinciei Babilonului. Dar el a rămas la curtea regelui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁹ Daniél i-a cerut regelui și el i-a stabilit peste treburile din provincia Babilónului pe Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. Iar Daniél a rămas în locuința regelui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁹ Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ținutului Babilonului în mâna lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴⁹ Și Daniel a cerut de la împărat și el a pus pe Șadrac, Meșac și Abed‐Nego peste treburile ținutului Babilonului. Și Daniel era în poarta împăratului.

Daniel 2:49 Mawu Ofanana

Estera 2:19

În urmă, când se adunară Fetele iar – a doua oară – La poarta împăratului Sta Mardoheu. Copila lui,

Estera 2:21

Când Mardoheu la poartă sta Și-nfrigurat, vești, aștepta De la Estera, s-a-ntâmplat Că doi fameni s-au supărat Pe-Ahașveroș. Ei se numeau Bigtan și Tereș și erau În slujba împăratului, Ca păzitori ai pragului Acestuia. Ei au voit Să îl lovească, negreșit Și-n mare grabă, pe-mpărat.

Estera 3:2

Toți slujitorii cari erau La-mpărăție-ngenuncheau Și se-nchinau în fața lui, După a împăratului Poruncă, dată tuturor. Un om doar, în acel popor, Genunchii nu și-i îndoia, Căci să se-nchine, nu voia În fața lui Haman, mereu: Acela era Mardoheu.

Proverbe 28:12

Neprihăniții biruiesc Și mare slavă dobândesc; Dar când cei răi sunt înălțați, Toți se ascund, înspăimântați.

Ieremia 39:3

La porțile cele aflate În mijloc, au venit cei cari Erau peste Haldei mai mari Și grabnic le-au înconjurat. Prezenți acolo, s-au aflat Nergal-Șarețer, însoțit De Samgar-Nebu. A venit Și Sarsechim, acela care Se dovedea a fi mai mare În oastea cea de slujitori A famenilor dregători. Nergal-Șarețer mai venise, Acela cari se dovedise Drept căpitan al magilor. Li se alăturară lor, În urmă, toți aceia cari În Babilon erau mai mari.

Daniel 1:17

Prin îndurarea cari mereu Le-a arătat-o Dumnezeu, Cei patru tineri au primit Știință și au dobândit, Apoi, putința să adune O cât mai mare-nțelepciune Ce le-a adus pricepere La orice fel de scriere Deosebită. Astfel, El Făcutu-l-a pe Daniel – A cărui minte o deschise – Deștept în viziuni și vise.

Daniel 1:7

Mai marele din slujitori Care sunt fameni dregători, Ale lor nume le-a schimbat Și alte nume-apoi le-a dat, Cum se ceruse. Așadar, El îl numise Beltșațar Pe cel chemat drept Daniel, Meșac i-a zis lui Mișael, Șadrac era Hanania Și-apoi, pentru Azaria Drept Abed-Nego, a găsit Că este nume potrivit.

Daniel 2:17

Apoi, acasă merse el Și a vorbit cu Mișael, Precum și cu Hanania Și-asemeni cu Azaria. El le-a istorisit, îndat’, Toate pe câte le-a aflat

Daniel 3:1

Cum Nebucadențar a vrut, Un chip de aur s-a făcut. De șase coți era-n lățime Și de șaizeci în înălțime. În valea care s-a chemat Dura, chipul s-a înălțat. Ținutul Babilonului Fusese loc al chipului, Căci se afla-n al său hotar.

Daniel 6:2

Trei căpetenii, a pus el, Peste aceștia. Daniel Fusese-alăturea de ei, Drept căpitan, între cei trei. Cetele dregătorilor, Le dădeau socoteală lor, Despre tot ce se petrecea, Căci în ăst fel se urmărea Ca împăratul, negreșit, Să nu ajungă păgubit.

Amos 5:15

Răul, urâți-l și fugiți! Doar binele, să îl iubiți, Căci poate-atunci, Cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu Va avea milă de-a cea viță Ce-i a lui Iosif rămășiță.