Daniel 2:47 - Biblia în versuri 201447 În urmă, către Daniel, El glăsuit-a în ăst fel: „Cu-adevărat, văzut-am eu Cum că al vostru Dumnezeu E Domnul dumnezeilor Și Domnul împăraților, Căci El doar ți-a descoperit Taina de care mi-ai vorbit!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească47 Împăratul i-a zis lui Daniel: ‒ Cu adevărat Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul împăraților și Cel Ce descoperă tainele, căci ai putut să descoperi taina aceasta! Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201847 Apoi regele i-a zis lui Daniel: „Este evident că Dumnezeul vostru este Dumnezeul (dumne)zeilor, Stăpânul regilor și Cel care descoperă misterele; pentru că ai putut să îmi vorbești despre acest vis pe care eu l-am ținut secret!” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202047 Apoi, regele a răspuns și i-a zis lui Daniél: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și stăpânul regilor, cel care dezvăluie tainele, pentru că ai putut să dezvălui taina aceasta”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu47 Împăratul a vorbit lui Daniel și a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților și El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193147 Împăratul a răspuns și a zis lui Daniel: Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților și un descoperitor al tainelor, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta. Onani mutuwo |
Daniel 2:47
34 Mawu Ofanana
Cel care-i împărat va face, Atunci, numai precum îi place. Se va-nălța și – negreșit – Pe sine se va fi slăvit, Cu mult mai mult decât toți cei Care se cheamă dumnezei. Lucruri neauzite, el Are să spună despre Cel Ce-i Dumnezeul tuturor Și Domn al dumnezeilor. Atunci, el o să propășească, Până când o să se sfârșească Timpul menit pentru mânie, Căci împlinit are să fie Totul, precum s-a stabilit, Exact la timpul potrivit.
Dar dacă eu – biet muritor – Din a Lui parte dobândesc Putință să îți tălmăcesc Lucrul acesta, să știi bine Precum că nu se află-n mine O mult mai multă-nțelepciune, Decât pot cei vii să adune. Eu am venit – cum ai cerut – Ca să îți fac de cunoscut Lucrul pe care ți-l dorești, Din inimă, să-l deslușești.
Acum fiți gata, pregătiți, Și-n clipa-n care auziți Al instrumentelor semnal, Glasul de trâmbiți, de caval Sau de cimpoi ori de ghitare, Ori cel ce alăuta-l are Și sunetul ce va avea Psaltirea-n urmă să îl dea, Jos, la pământ, să v-aruncați Și-ndată să vă închinați Chipului care l-ați văzut, Că eu din aur l-am făcut. Dacă n-o să vă închinați, În flăcări fi-veți aruncați, În mijlocul cuptorului!”
Atuncea, Nebucadențar, Luând cuvântul, zise iar: „Să fie binecuvântat Cel ce e Domn cu-adevărat, Acela care e, mereu, Adevăratul Dumnezeu Cari, de Șadrac, este slujit Și de Meșac și – negreșit – Slujit e și de-acela care, Drept Abed-Nego, nume, are! Și binecuvântat, mereu, Să fie al lor Dumnezeu Cari Și-a trimis îngerul Său, Ca să-i păzească de-orice rău, Pe cei trei ce se dovedesc Precum că Lui, doar, Îi slujesc, Căci după cum noi am văzut, Numai în El s-au încrezut! Iată că îngeru-a venit Și pe cei trei i-a izbăvit, Căci mai de grabă au călcat Porunca dată de-mpărat Și nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Mai bine, trupurile lor, Pradă le-au dat flăcărilor, Dar nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Ei se închină, tot mereu, Numai la al lor Dumnezeu!
Iată acum, ce porunci vreau, Pentru al meu popor, să dau: Toți oamenii care-au să fie În a mea-ntinsă-mpărăție – Indiferent de limba lor, De al lor neam sau de popor – Dacă vor cuteza, cumva, De rău de a grăi ceva De Dumnezeul Cel pe care Șadrac, cu Abed-Nego-L are Și cu Meșac, voiesc să știe Că vor simți a mea mânie. Nu vor scăpa nepedepsiți Oameni-acei nesocotiți, Ci fiți cu toți încredințați Că în bucăți vor fi tăiați, Iar a lor casă, de îndată, Are să fie dărâmată, Căci nu-i alt Domn să izbutească, Asemeni Lui, să izbăvească.”
Această hotărâre dată Asupra lui, a fost luată Acum, în sfatul străjilor, Căci înaintea sfinților, La cale a fost pusă ea, Pentru că-n acest fel se vrea Să știe cei vii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește – Neîncetat – că stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând în fruntea lor să stea Pe-acela pe care îl vrea, Căci îl înalță, ne-ndoios, Pe omul cel de mai de jos!”
De-aceea, trebuie să știi Că izgonit tu ai să fii, Din mijlocul oamenilor. Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde, din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi. De roua cerului, udat Ai să fii tu, neîncetat, Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Că Cel Prea-Nalt Se dovedește A fi cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea.
De-aceea, iată, te vestesc Că am ca să te izgonesc Din mijlocul oamenilor! Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Căci Cel Prea-Nalt se dovedește A fi Cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea!”
Măria-ta, precum se știe, Este-n a ta împărăție, Un om. Află că omu-acel, Un duh anume are-n el, Un duh pe care îl vădeau Doar dumnezeii sfinți că-l au. Pe vremea-n care-a-mpărățit Al tău părinte, s-au găsit Pricepere, lumini – la fel – Și-nțelepciune-n omu-acel, Ce se vădea dumnezeiască, Peste puterea omenească. Află-mpărate Belșațar, Că tocmai Nebucadențar, În clipa-n care a văzut Cât este el de priceput, L-a pus, mai mare, peste cei Care se dovedeau Haldei, Peste cei cari sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Și peste cei care, din fire, Pricepere au, la ghicire.
„Iată că Domnul, Dumnezeu – A tot puternicul, mereu – Și-a lui Israel seminție, Lucrul acesta, bine-l știe! Dacă acum, din răzvrătire, Sau poate din păcătuire Față de Domnul, am făcut Altarul pe cari l-ați văzut – Și dacă noi avem vreo vină – Atuncea El să nu ne vină, În astă zi, în ajutor, Aici, în fața fraților.
Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,
Toți împărați-acești, apoi, Cu Mielul, vor purta război, Dar El are să reușească – În urmă – să îi biruiască, Pentru că-i Domnul domnilor Și Împăratul tuturor Celor cari sunt încoronați – Peste pământ – drept împărați. Toți cei pe care i-a chemat – Mielul – pe care i-a luat Drept credincioși și i-a ales A fi cu El – bine-nțeles Că și ei biruiesc apoi, Când se va da acel război.”
Zotsatsa