Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 2:32 - Biblia în versuri 2014

32 Din aur doar, era făcut Capul pe care l-a avut Chipul acela. Pieptul lui Și-apoi brațele chipului, Doar din argint erau făcute. Pântecul, coapsele avute, Cu toate-au fost – de bună seamă – Făcute numai din aramă,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

32 Capul acestei statui era din aur pur, pieptul și brațele îi erau din argint, iar pântecul și coapsele îi erau din bronz.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 Capul acestei statui era din aur de cea mai bună calitate. Pieptul și brațele îi erau din argint; iar de la abdomen și până la genunchi era făcută din bronz.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 Acest chip avea capul din aur curat, pieptul și brațele îi erau din argint, iar pântecele și coapsele, din bronz,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

32 Capul acestui chip era de aur curat, pieptul și brațele lui erau de argint, pântecele și coapsele lui erau de aramă.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 2:32
11 Mawu Ofanana  

Pentru-mpăratul cel pe care, În frunte Babilonu-l are – Atunci, un cântec vei cânta, Cari va cuprinde viața ta: „Iată, asupritorul meu A dispărut. De-al său jug greu – Acuma – m-am eliberat, Iar asuprirea a-ncetat,


Potir de aur s-a vădit Tot Babilonul, negreșit, În mâna Domnului. Astfel, Popoarele-au băut din el, Din al său vin. S-au îmbătat Și-o nebunie s-a lăsat Peste popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


Iar materialul tuturor Fluierelor picioarelor Fusese fierul, negreșit. Către picioare ai privit Și cu uimire ai văzut Că sunt din fier, dar și din lut.


Copacu-acela, să știi bine Că te închipuie pe tine. Tu ești cel cari, neîncetat, Ai tot crescut și te-ai ‘nălțat. Atât de mult tu te-ai întins, Încât și cerul l-ai atins Și-n a ta stăpânire sânt Și marginile de pământ.


Pe-acoperiș el s-a suit Și-n acest fel a glăsuit: „Dar Babilonu-acesta, oare, Nu e cetatea cea mai mare? Nu-i locul ce mi l-am dorit, Pe care mi l-a construit Puterea mea și bogăția, Ca să-mi slăvească măreția?”


Cuvântul „Împărțit” arată Că-mpărăția ți-e luată Și e-mpărțită Mezilor Și-asemenea și Perșilor!”


Femeia ce sta așezată, În purpură, era-mbrăcată Și-n stacojiu. De-asemenea, Împodobită era ea, Cu pietre scumpe-n număr mare, Cu aur și mărgăritare. În mână, un potir, ținea, Care, din aur, se vădea; Plin era el, cu-amărăciuni, Cu tot felul de spurcăciuni, Precum și cu necurății, Ce țin de ale ei curvii.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa