Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 2:30 - Biblia în versuri 2014

30 Dar dacă eu – biet muritor – Din a Lui parte dobândesc Putință să îți tălmăcesc Lucrul acesta, să știi bine Precum că nu se află-n mine O mult mai multă-nțelepciune, Decât pot cei vii să adune. Eu am venit – cum ai cerut – Ca să îți fac de cunoscut Lucrul pe care ți-l dorești, Din inimă, să-l deslușești.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

30 Cât despre mine, taina aceasta mi-a fost descoperită nu pentru că aș avea mai multă înțelepciune decât toți cei vii, ci pentru ca împăratului să i se dezvăluie interpretarea visului și să înțeleagă gândurile inimii sale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Iar mie mi s-a revelat acest mister nu pentru că am mai multă înțelepciune decât toți ceilalți oameni care trăiesc, ci pentru ca să i se ofere regelui interpretarea visului și să înțeleagă astfel gândurile inimii lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 Cât despre mine, nu pentru înțelepciunea pe care aș avea-o mai mult decât toți cei vii mi-a fost descoperită taina, ci pentru ca să fie făcută cunoscută regelui interpretarea și ca să cunoști gândurile inimii tale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 Însă, dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înțelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei și să afli ce-ți dorește inima să știi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

30 Și mie taina aceasta mi s‐a descoperit nu printr‐o înțelepciune pe care o am eu mai mult decât orice viețuitor, ci ca să se facă cunoscut împăratului tălmăcirea și ca să cunoști gândurile inimii tale.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 2:30
16 Mawu Ofanana  

Iosif, atunci, a glăsuit: „Tălmăcitorul, nu sunt eu – Acela este Dumnezeu. Eu sunt umilul rob nevrednic, Dar Domnul, un răspuns prielnic, E în măsură – dacă vrea – La al tău vis, ca să îți dea.


Când mă ridic sau când stau jos, Tu-mi pătrunzi gândul, ne-ndoios.


Numai din dragostea Mea mare, Față de Iacov – de cel care Îmi este rob – și pentru cel Care se cheamă Israel Și Mi-e ales, te-am căutat. Apoi, pe nume te-am chemat Și cu bunăvoință. Eu, Din ceruri, ți-am vorbit mereu, ‘Nainte de a fi putut Tu, ca să Mă fi cunoscut.


Prin îndurarea cari mereu Le-a arătat-o Dumnezeu, Cei patru tineri au primit Știință și au dobândit, Apoi, putința să adune O cât mai mare-nțelepciune Ce le-a adus pricepere La orice fel de scriere Deosebită. Astfel, El Făcutu-l-a pe Daniel – A cărui minte o deschise – Deștept în viziuni și vise.


În urmă, către Daniel, El glăsuit-a în ăst fel: „Cu-adevărat, văzut-am eu Cum că al vostru Dumnezeu E Domnul dumnezeilor Și Domnul împăraților, Căci El doar ți-a descoperit Taina de care mi-ai vorbit!”


După aceea, l-a rugat Chiar Daniel, pe împărat, Să lase trebile pe care Ținutul Babilon le are, Pe mâini și-n grija celor trei Care prieteni îi sunt ei. Primul, Șadrac, este chemat. El, de Meșac, este urmat, Iar cel de-al treilea, negreșit, Drept Abed-Nego, e numit. Doar Daniel a mai rămas Lângă-mpărat, în acel ceas, Pentru că fost-a locul lui, La curtea împăratului.


Iată că El a întocmit Munții și-apoi a rânduit Vânturi. El spune, omului, Până și gândurile lui. Zorii, în beznă îi preface Și umblă – după cum Îi place – Pe înălțimile pe care Fața pământului le are. Numele Lui este, mereu, Al oștii Domn și Dumnezeu.”


Însă, acele zile, toate, De Tatăl Meu, au fost scurtate. Căci dacă nu le-ar fi scurtat, Nimeni nu ar mai fi scăpat. Să fim dar, bine înțeleși: Din pricina celor aleși, Au fost scurtate. De cumva,


Însă, acele zile, toate, De Tatăl Meu, au fost scurtate, Căci dacă nu le-ar fi scurtat, Nimeni nu ar mai fi scăpat. Să fim dar, bine înțeleși: Din pricina celor aleși, Au fost scurtate. De cumva,


Văzând norodul adunat, Petru, astfel, a cuvântat: „De ce, bărbați Israeliți, Mirați, la acest fapt, priviți? Răspundeți dar, acuma, voi, De ce priviți, țintă, la noi, De parcă ceea ce-ați văzut, Prin forța noastră, am făcut, Când omu-acesta a umblat?


„Pe de-altă parte, s-a vădit Că lucrurile – negreșit – Întotdeauna, se adună, Și că lucrează împreună, Numai spre binele celor Cari dovedit-au – fraților – Că Îl iubesc pe Dumnezeu, Deci, pentru cei chemați, mereu, Să fie după planul Lui, Deci, după placul Domnului.


Aceste lucruri se vădesc Că spre folosul vost’ muncesc, Pentru ca darul căpătat, Prin mulți, să facă, ne-ncetat, Ca mulțumirile să crească, În număr, și să se sporească, Spre lauda lui Dumnezeu Și pentru slava Lui, mereu.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa