Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 2:28 - Biblia în versuri 2014

28 Dar e în cer un Dumnezeu, La care nu-i nimic ascuns Și nu-i nimic de nepătruns. El îți va face cunoscut Visul pe care l-ai avut. De-aceea-ți zic: Ia seama dar Și-ascultă, Nebucadențar, Căci Dumnezeu ți-arată ție, Ce fel de vremuri au să vie. Iată acum, ce ai visat, În patul tău când te-ai aflat:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

28 Dar este în Ceruri un Dumnezeu Care dezvăluie tainele și El i-a făcut cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă. Iată visul și vedeniile pe care le-ai avut în mintea ta în timp ce erai în patul tău.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

28 Dar există în cer un Dumnezeu care poate divulga acest secret; și astfel, El a anunțat pe regele Nabucodonosor ce se va întâmpla în următoarele zile. Acum îți voi relata visul și viziunile pe care le-ai avut în mintea ta, în timp ce stăteai culcat pe patul tău.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

28 Dar este un Dumnezeu în cer care revelează tainele și poate să facă cunoscut regelui Nabucodonosór ce va fi la sfârșitul zilelor. Visul tău și viziunile avute când erai cu capul pe patul tău sunt acestea:

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

28 Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

28 Dar este un Dumnezeu în ceruri care descoperă tainele și face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce are să fie la sfârșitul zilelor. Visul tău și vedeniile capului tău pe patul tău sunt acestea:

Onani mutuwo Koperani




Daniel 2:28
32 Mawu Ofanana  

Ei au răspuns: „Noi am visat Câte un vis foarte ciudat. Dar nimeni n-o să se găsească, Să poată să le tălmăcească.” „Ăst înțeles e-al Domnului, Dar fiecare – visul lui – Vă rog să mi-l istorisiți – Bine-nțeles, dacă doriți.”


Iosif, atunci, a glăsuit: „Tălmăcitorul, nu sunt eu – Acela este Dumnezeu. Eu sunt umilul rob nevrednic, Dar Domnul, un răspuns prielnic, E în măsură – dacă vrea – La al tău vis, ca să îți dea.


Iosif, lui Faraon, i-a zis: „Iată ce-nseamnă al tău vis: Domnul, ție, ți-a arătat Ce vremuri ai de-ntâmpinat.


Iacov, fiii, și-a adunat, Și-a zis: „Iată că v-am chemat, Ca să vă spun ce o să fie, În vremea care o să vie.


Al nostru Domn și Dumnezeu Este în ceruri, tot mereu, Făcând după a Lui voință, Precum crede de cuviință.


În lungul drum al timpului, Muntele Casei Domnului Are să fie-ntemeiat Drept cel mai ‘nalt munte aflat Pe fața-ntregului pământ, Iar neamurile câte sânt, Se vor îngrămădi spre el.


Teamă de Tine, cine n-are, Când Tu ești Împăratul lor, Al tuturor neamurilor? De Tine doar – de bună seamă – Trebuie toți ca să se teamă, Căci dintre oamenii deștepți, Dintre ai lumii înțelepți, Nu se găsește nimenea Care să-Ți fie-asemenea.


Mânia Domnului, aprinsă, Nu va putea să fie stinsă, Până nu se va fi-mplinit Ceea ce Domnul a gândit. Veți înțelege, întru tot, Lucrul acesta, cum socot, Cât de curând, în viitor, Prin perindarea vremilor.”


Însă în vremea de apoi, Îi voi aduce înapoi Pe toți fiii Moabului Precum și pe fiicele Lui.” Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit. Aceasta e o judecată Cari spre Moab e îndreptată.


Iată, chiar decât Daniel, Mai înțelept ești și astfel, Nu era taină nepătrunsă, Care să îți fi fost ascunsă.


Către al Meu popor, apoi, Spre Israel, veți merge voi, Ca și un nor ce se lățește Și țara o învăluiește. Iată, în zilele acele, Te-aduc asupra țării Mele, Pe tine, Gog! Mă fac știut De neamuri. Fi-voi cunoscut De către toți, căci – negreșit – Sub ochii lor, voi fi sfințit!”


Apoi, din ale vremii file, Smulse vor fi mai multe zile Și ai să fii în fruntea lor. Vei merge cu al tău popor, Asupra țării, peste cei Cari sunt locuitori ai ei, Care de sabie-s scăpați Și dintre neamuri sunt luați, Șezând pe munții cei pe care Țara lui Israel îi are. Munții aceștia, precum știi, Mai multă vreme-au fost pustii. Însă atunci, pe culmea lor, Are să șeadă-acel popor Cari dintre neamuri e luat, Spre-a fi acolo, așezat. El, locuință, va avea Și-n liniște are să stea.


În toate lucrurile care Cereau înțelepciune mare – Lucruri la care răspundeau Tineri-aceștia când erau, De împărat chiar, întrebați – Mereu, ei fost-au lăudați; Iar împăratul – negreșit – Drept mai destoinici i-a găsit – De zece ori – decât sunt cei Care de-o vârstă sunt cu ei, Decât toți cei ce-s vrăjitori, Sau sunt, în stele, cititori.


Acuma vin – cum ai văzut – Ca să îți fac de cunoscut, Cu-al tău popor, ce o să fie, În vremile ce au să vie. Căci tu – să știi – vedenia Pe care ți-o voi arăta, Voiește ca să îți arate Acele vremi îndepărtate.”


Cerându-le la fiecare, Ca să Îl roage de-ndurare, Pe Dumnezeul cerului, Ca taina împăratului Să le-o descoperă și-astfel, Să nu piară nici Daniel Și nici cei care-l însoțeau Și cari tovarăși îi erau, Odată cu-nțelepții care Cetatea Babilon îi are.


Tot ceea ce este ascuns, Ce e adânc, de nepătruns, Și tot ceea ce este greu, Doar El descoperă, mereu. El poate, astfel, a pătrunde Ceea ce-n beznă se ascunde. Are-o-nțelegere deplină, Căci locuiește în lumină.


Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.


Aceasta-nseamnă piatra care Desprinsă-i din muntele mare – Fără a trebui, cumva, Să o ajute cineva – Sfărmând argint – cum ai văzut – Aur, aramă, fier și lut. Deci iată, Cel care, mereu, E marele nost’ Dumnezeu, Acum, prin al tău vis, a vrut Ca să îți facă cunoscut Ceea ce are ca să fie În vremile ce au să vie. Visul pe care l-ai visat, Află că e adevărat Și-n urmă, tâlcuirea lui Este asemeni visului, Căci după cum se va vedea, Temeinică este și ea.”


În urmă, către Daniel, El glăsuit-a în ăst fel: „Cu-adevărat, văzut-am eu Cum că al vostru Dumnezeu E Domnul dumnezeilor Și Domnul împăraților, Căci El doar ți-a descoperit Taina de care mi-ai vorbit!”


Un vis, atuncea, am visat Și tare m-am înspăimântat. De gânduri fost-am urmărit Și de vedenii hăituit Îmi era duhul. Ce-am văzut – În vis – de groază m-a umplut.


Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”


Iată că El a întocmit Munții și-apoi a rânduit Vânturi. El spune, omului, Până și gândurile lui. Zorii, în beznă îi preface Și umblă – după cum Îi place – Pe înălțimile pe care Fața pământului le are. Numele Lui este, mereu, Al oștii Domn și Dumnezeu.”


Acuma dar, iată că eu Pleca-voi la poporul meu. Mă-ntorc acasă, fii pe pace. Dar hai să-ți spun ce îi va face Acest popor ce îl zărești, Poporului ce-l stăpânești.”


De vreți ca să fiți ascultați: „Tată din cer, sfințit să fie Măritu-Ți Nume, pe vecie!


Scrieți acum, astă cântare. Pe-a lui Israel adunare S-o învățați s-o cânte-apoi. Astfel, o să o puneți voi, În gura-ntregului popor Și martoră-mpotriva lor Astă cântare o să-Mi fie – De-aceea, trebuie s-o știe.


Când toate se vor fi-ntâmplat, Întreg poporul, strâmtorat – În zilele de la sfârșit – Se va întoarce, negreșit, La Domnul și smerit va sta Și de-al Său glas, va asculta.


„Să știi că-n zilele din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Au să se-arate vremuri grele, Ce vor aduce numai rele.


„Dacă, părinților, mereu, În vremea veche, Dumnezeu, Prin oameni care-au prorocit, În multe feluri le-a vorbit Și-n multe chipuri totodată,


Voiesc să vă-nștiințez apoi, Că-n zilele cele din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Veni-vor mulți rătăcitori. Ei fi-vor batjocoritori Și după pofte-au să trăiască.


„Descoperirea lui Iisus, Pe cari i-a dat-o Cel de Sus, Să poată arăta, prin ea, Robilor Săi, ce va avea Să se întâmple în curând. Ei au primit-o atunci când Îngerul lui Hristos Iisus, La robul Său – Ioan – s-a dus,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa