Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 2:11 - Biblia în versuri 2014

11 Lucrul cerut de tine-i greu. Să știi dar că numai un zeu Poate să facă ce-ai cerut Și, precum bine e știut, Nu printre muritori sunt ei, Iar muritorii nu sunt zei!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Lucrul pe care-l cere împăratul este prea greu și nimeni nu i-l poate face cunoscut împăratului, în afară de dumnezei, a căror locuință nu este printre muritori!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Ce dorește regele este prea dificil. Nimeni nu poate spune ce a visat regele, cu excepția zeilor care nu locuiesc printre muritori!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Lucrul pe care îl cere regele este greu și nu este altcineva care să-l facă cunoscut regelui decât Dumnezeul a cărui locuință nu este printre muritori”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuință nu este printre muritori!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Căci lucrul pe care‐l cere împăratul este rar și nu este nimeni în stare să‐l arate împăratului, decât dumnezeii a căror locuință nu este cu carnea.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 2:11
25 Mawu Ofanana  

Apoi, lui Iosif, i-a vorbit: „Că Domnul ți-a descoperit Aceste lucruri, mă gândesc – Și sunt convins că nu greșesc – Că tu ești cel mai înțelept, Mai priceput și mai deștept.


Când Faraon s-a deșteptat, S-a simțit foarte tulburat. Chemă pe înțelepții lui – Pe toți magii Egiptului – Sperând că are să găsească Pe cineva, să-i tălmăcească Tâlcul ascuns al visului. Însă, nici unul dintre-ai lui, N-a fost atât de iscusit.


Dar ce! Va locui vreodată – Cu-adevărat – Domnul Cel Sfânt, Aici, jos, pe acest pământ? Iată că măreția Lui Nu-ncape-n cerul cerului! Atunci, ce-aș mai putea să zic De-această casă, eu? Nimic.


Dar ce! Va locui vreodată – Cu-adevărat – Domnul Cel Sfânt, Aici, jos, pe acest pământ? Iată că măreția Lui Nu-ncape-n cerul cerului! Atunci, ce-aș mai putea să zic, De-această casă, eu? Nimic!


„Acesta este locul Meu, Unde voi locui mereu. Aici Mă voi fi odihnit, Căci acest loc, Eu l-am dorit.


Suit-ai pe-nălțimi apoi, Unde-ai luat prinși de război; Și oameni ai luat în dar. Cei răzvrătiți veni-vor iar, Ca lângă Domnul Dumnezeu Să locuiască, tot mereu.


În mijlocul lui Israel, Eu am să locuiesc. Astfel Poporului, am să-i fiu Eu, Atuncea, Domn și Dumnezeu.


Când au văzut că ei nu pot Păduchi a scoate, au venit La Faraon și i-au vorbit: „Noi, vrăjitorii, nu putem Scoate păduchi. Acum vedem Că ăsta e un lucru greu. E degetul lui Dumnezeu Aici, acuma, negreșit.” Dar inima și-a împietrit, Din nou, măritul Faraon. N-a vrut, de Moise și Aron, S-asculte. Prin purtarea lui, A-mplinit spusa Domnului.


Poți, cu descântece, să vii, Precum și cu vrăjitorii De care tu te-ai ocupat Din tinerețe, ne-ncetat, Și poate ai să izbutești Ca vreun folos să dobândești.


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


Eu și copiii mei, la fel, Semne suntem, în Israel, Din partea Celui cari mereu E al oștirii Dumnezeu, Avându-Și locuința Lui, În muntele Sionului.


Eu – Nebucadențar – trăiam În liniște și mă aflam La casa mea, în patul meu Și fericit mă aflam eu.


Măria-ta, precum se știe, Este-n a ta împărăție, Un om. Află că omu-acel, Un duh anume are-n el, Un duh pe care îl vădeau Doar dumnezeii sfinți că-l au. Pe vremea-n care-a-mpărățit Al tău părinte, s-au găsit Pricepere, lumini – la fel – Și-nțelepciune-n omu-acel, Ce se vădea dumnezeiască, Peste puterea omenească. Află-mpărate Belșațar, Că tocmai Nebucadențar, În clipa-n care a văzut Cât este el de priceput, L-a pus, mai mare, peste cei Care se dovedeau Haldei, Peste cei cari sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Și peste cei care, din fire, Pricepere au, la ghicire.


Sângele ce a fost vărsat – Pe care nu l-am răzbunat Încă – am să-l răzbun de-ndată. După aceea, Domnul, iată Că spre Sion o să pornească, Acolo ca să locuiască.”


Să faceți dar, precum v-am zis Și țara să n-o pângăriți – Oriunde o să locuiți – Căci Eu, în țară, locuiesc Și-n al vost’ mijloc, Mă găsesc. Eu, Domnul, sunt! Eu sunt Acel Cari locuiesc, în Israel!”


Discipolilor Săi, le-a spus: „La oameni, ce-i cu neputință, La Dumnezeu e cu putință.”


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Mângâietoru-acest, anume, E Duh de adevăr. De lume, Nu e primit, căci nevăzut Îi este și necunoscut. Îl veți cunoaște numai voi, Pentru că va rămâne-apoi, Ca El să vă călăuzească Și-n voi are să locuiască.


Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus: „Cineva, dacă Mă iubește, Cuvintele, Mi le păzește Și astfel, el va fi iubit, De al Meu Tată. Negreșit, Atunci, la el, vom merge Noi, Să locuim cu el apoi.


Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”


Atunci, din jilțul de domnie, Un glas s-a auzit să vie Și-n felu-acesta a vorbit: „Iată, acuma a venit Cortul lui Dumnezeu, în care Sunt oamenii! Dumnezeu are Ca, între ei, să locuiască Și astfel, o să se vădească Precum că-i Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Său popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa