Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 12:9 - Biblia în versuri 2014

9 El mi-a răspuns în acest fel: „Acuma, du-te Daniel! Ascunse și pecetluite, Vor fi cuvintele rostite, Pe care tu le-ai auzit, Până la vremea de sfârșit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 El mi-a răspuns: ‒ Du-te, Daniel, căci cuvintele acestea sunt ținute ascunse și sigilate până la vremea sfârșitului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 El mi-a răspuns: „Du-te, Daniel; pentru că aceste cuvinte sunt secretizate și sigilate până la vremea când va fi sfârșitul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 El mi-a zis: „Du-te, Daniél! Cuvintele acestea vor fi ascunse și sigilate până la timpul de la sfârșit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 El a răspuns: „Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și el a zis: Du‐te, Daniele, căci cuvintele acestea sunt ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 12:9
8 Mawu Ofanana  

Descoperirea cea cerească – Adică cea dumnezeiască – De-aceea a ajuns apoi, Necunoscută pentru voi. E ca o carte necitită, Pentru că e pecetluită. Dacă vrei să o dai, cumva, Să o citească cineva Și îi vei spune: „Ia, citește!”, El – după ce la ea privește – O să ți-o dea-napoi, de-ndată, Și îți va spune: „Nu pot! Iată, Cartea nu poate fi citită, Pentru că e pecetluită!”;


„Acum, această mărturie, Vreau – întărită – ca să fie! Pecetluiește-o între cei Care sunt ucenici ai Mei!”


Acuma vin – cum ai văzut – Ca să îți fac de cunoscut, Cu-al tău popor, ce o să fie, În vremile ce au să vie. Căci tu – să știi – vedenia Pe care ți-o voi arăta, Voiește ca să îți arate Acele vremi îndepărtate.”


Însă, la vremea de sfârșit, Cel care este împărat În miazăzi încoronat, Se va împunge-apoi, cu el. În urmă, împăratul cel Care se află așezat În miazănoapte-nscăunat, Ca o furtună o să vie, Asupra lui. El o să fie, De cai și care, întărit Ș, de corăbii însoțit. Va merge-asupra țării lui, Precum apele râului Ce se vor revărsa din matcă Și-n jurul lor, totul, îneacă.


Tu, Daniele, ia aminte Și-ascunde-apoi, aste cuvinte! Pecetluiește cartea-ndată, Până la vremea arătată Că este timpul de sfârșit. Atuncea, o vor fi citit Mulți oameni, iar a lor știință – Și-asemeni a lor cunoștință – În ăst fel o să se vădească Precum că au ca să sporească.”


Am auzit vorba rostită, Însă n-am înțeles nimic. Aatunci am îndrăznit să zic: „Care-i sfârșitul, domnul meu, Al ăstor lucruri, te-ntreb eu?”


De-asemeni – e adevărată Vedenia ce ți s-a dat, Când zilele s-au numărat, De care, știre, voi aveți, Că vor fi seri și dimineți. Dar acest vis, să te grăbești, Acuma să-l pecetluiești, Pentru că vremi îndepărtate, Prin el, fuseseră-arătate.”


Eu eram gata, pregătit, Ca, pe condei, mâna a pune, Să pot să scriu, tot ce vor spune. Atunci, un glas venit de sus – Din ceruri – în ăst fel, mi-a spus: „Nu scrie, ce ai auzit! Pecetluiește ce-au rostit Acuma, tunetele-acele, Cari, șapte-n număr, au fost ele!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa