Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 12:8 - Biblia în versuri 2014

8 Am auzit vorba rostită, Însă n-am înțeles nimic. Aatunci am îndrăznit să zic: „Care-i sfârșitul, domnul meu, Al ăstor lucruri, te-ntreb eu?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Eu am auzit, dar nu am înțeles, așa că am întrebat: ‒ Stăpâne, cum va fi sfârșitul acestor lucruri?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Eu am auzit, dar nu am înțeles. Atunci am întrebat: „Domnule, cum va fi sfârșitul acestor lucruri?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Eu am auzit, dar nu am înțeles. Și am zis: „Domnul meu, care va fi sfârșitul acestora?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Eu am auzit, dar n-am înțeles și am zis: „Domnul meu, care va fi sfârșitul acestor lucruri?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și am auzit, dar n‐am înțeles și am zis: Domnul meu, care va fi sfârșitul acestor lucruri?

Onani mutuwo Koperani




Daniel 12:8
9 Mawu Ofanana  

Acuma vin – cum ai văzut – Ca să îți fac de cunoscut, Cu-al tău popor, ce o să fie, În vremile ce au să vie. Căci tu – să știi – vedenia Pe care ți-o voi arăta, Voiește ca să îți arate Acele vremi îndepărtate.”


Unul din ei a cuvântat Și-a zis către cel îmbrăcat În strai de in și se vădea Deasupra apei că ședea: „Spune-mi oare, cât timp mai este, Până, minunile aceste Au să ajungă la sfârșit?”


Atuncea, eu l-am auzit Pe omul cel înveșmântat În strai de in, care a stat, Deasupra apei râului. Către înaltul cerului, El, brațele, și-a ridicat Și-n urmă, omul a jurat Pe-Acela care Se vădește Precum că veșnic viețuiește, Că „timpurile arătate Vor fi trei vremi și jumătate Iar toate lucrurile-aceste – De care voi ați prins de veste – Se vor sfârși când, negreșit, Poprorul sfânt va fi zdrobit Și-a lui putere, nimicită.”


El mi-a răspuns în acest fel: „Acuma, du-te Daniel! Ascunse și pecetluite, Vor fi cuvintele rostite, Pe care tu le-ai auzit, Până la vremea de sfârșit.


Un sfânt, apoi, a început A glăsui și, de îndat’, Alt sfânt apoi l-a întrebat: „Spune-mi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Privește jertfa necurmată? Deci, când va fi ea desființată? Apoi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Arată cu deosebire Spre-a urâciunii pustiire? Și până când, călcate sânt Oștirea și Locașul sfânt?”


Discipolii nu-nțelegeau Nimic, din ceea ce-auzeau, Pentru că vorba-I tâlcuită, Lor, le fusese tăinuită.


Discipolii n-au priceput Acestea, de la început, Dar după ce-a fost proslăvit Iisus, cu toți și-au amintit Că, despre El, toate-au fost scrise Și că – de fapt – se-nfăptuise Totul, precum s-a prorocit.


Le-a zis: „Curioși, să nu mai fiți, Căci voi nu trebuie să știți Nici vremuri, nici soroace. Toate, De Tatăl Meu, au fost păstrate, Sub stăpânirea Sa. Ci voi,


Ei cercetau, necontenit, Să afle timpul potrivit Și-mprejurările pe care Duhu-n vederea Sa le are – Pentru că-n ei sălășluia Al lui Hristos Duh – când vestea De suferințele pe care, Hristos, să le îndure, are, Și despre slava Sa cerească, Pe care-avea s-o dobândească, După tot ce a suferit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa