Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 12:7 - Biblia în versuri 2014

7 Atuncea, eu l-am auzit Pe omul cel înveșmântat În strai de in, care a stat, Deasupra apei râului. Către înaltul cerului, El, brațele, și-a ridicat Și-n urmă, omul a jurat Pe-Acela care Se vădește Precum că veșnic viețuiește, Că „timpurile arătate Vor fi trei vremi și jumătate Iar toate lucrurile-aceste – De care voi ați prins de veste – Se vor sfârși când, negreșit, Poprorul sfânt va fi zdrobit Și-a lui putere, nimicită.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă și mâna stângă spre ceruri și l-am auzit jurând pe Cel Veșnic Viu, astfel: ‒ Va mai fi o vreme, vremuri și o jumătate de vreme! Când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot, atunci se vor împlini toate aceste lucruri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Bărbatul îmbrăcat în haine de in și care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă și mâna stângă spre cer. Atunci l-am auzit jurând pe Cel care este etern viu, zicând: „Va mai fi o perioadă, încă două și apoi jumătate de perioadă! Când forța sfântului popor va fi decimată, atunci se vor întâmpla toate aceste lucruri.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Apoi l-am auzit pe omul îmbrăcat în in, care stătea deasupra apelor râului; el și-a ridicat mâna dreaptă și cea stângă spre ceruri și a jurat pe Cel veșnic Viu: „Va fi pentru un timp, timpuri și jumătate. Când se va sfârși zdrobirea puterii poporului celui sfânt, toate acestea se vor termina”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Și am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el și-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă și mâna stângă și a jurat pe Cel ce trăiește veșnic că vor mai fi o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme și că toate aceste lucruri se vor sfârși când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și am auzit pe bărbatul îmbrăcat în in care era deasupra apelor râului și el și‐a îndreptat dreapta și stânga spre ceruri și a jurat pe cel ce este viu în veac că este pentru o vreme, vremuri și o jumătate; și când se va împlini sfărâmarea puterii poporului sfânt, toate acestea se vor săvârși.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 12:7
30 Mawu Ofanana  

„Viu este Domnul, Cel ce poate Să-mi dea – însă nu-mi dă – dreptate. Viu este Cel Atot Puternic, Iar mie – un biet rob netrebnic – Îmi amărește viața. Eu,


Atuncea, ei vor fi chemați „Popor sfânt și Răscumpărați Ai Domnului”; ție-ți vor pune Un nume nou și îți vor spune Că ești „Cetatea căutată, Nepărăsită niciodată”.”


De vei jura și-ai să rostești „Viu este Domnul, ne-ncetat!” Și drept te vei fi arătat, Cu adevăru-mpodobit – Precum e cel neprihănit – Atuncea, neamurile toate, În El, sunt binecuvântate Și vor ajunge-n acest fel De-a se făli, apoi, cu El.


Apoi, în acest fel le spune: „Așa a zis Cel cari mereu, E Domn precum și Dumnezeu: „Când pe Israel l-am ales Și când pe Iacov l-am cules, În fața lor M-am arătat Când în Egipt ei s-au aflat. După aceea – negreșit – În felu-acesta le-am vorbit Și-am cuvântat: „De-acuma Eu Vă voi fi Domn și Dumnezeu!”


Când ochii mi i-am ridicat Și înainte m-am uitat, Un om, atuncea, am văzut, În față-mi cum a apărut. Straiul pe care l-a purtat Era făcut din in curat, Iar brâul care i-a cuprins Straiul și mijlocul i-a-ncins, Era din aurul pe care Ținutul din Ufaz îl are.


Că împăratul cel aflat În miazănoapte așezat, Se va întoarce înapoi, Căci oastea ce-o va strânge-apoi, Va fi mai mare decât cea Ce înainte o avea. Dar după câțiva ani apoi, El va fi gata de război. Cu oastea lui, bine-narmată, O să pornească de îndată, Spre cel ce este așezat În miazăzi, drept împărat.


Unul din ei a cuvântat Și-a zis către cel îmbrăcat În strai de in și se vădea Deasupra apei că ședea: „Spune-mi oare, cât timp mai este, Până, minunile aceste Au să ajungă la sfârșit?”


Am auzit vorba rostită, Însă n-am înțeles nimic. Aatunci am îndrăznit să zic: „Care-i sfârșitul, domnul meu, Al ăstor lucruri, te-ntreb eu?”


Nici n-a sfârșit el de vorbit, Când, din înalt, s-a auzit Un glas puternic, răspicat, Cari în ăst fel a cuvântat: „Află-mpărate că, de-ndată, Împărăția ți-e luată!


După ce vremea sorocită Ajunse de a fi-mplinită, Eu – Nebucadențar – de-ndat’, Ochii spre cer mi-am ridicat Și-n clipa ‘ceea am simțit Că mințile mi-au revenit. Pe Cel Prea-Nalt L-am lăudat Și-apoi L-am binecuvântat Pe-Acela care Se vădește Că-n vecii vecilor trăiește. El este cel cari peste fire Are întreaga stăpânire, Căci doar a lui împărăție, Din neam în neam, are să ție.


Cornul acela, mai apoi, Le-a făcut sfinților război Și-n urmă el i-au biruit.


Pe Cel Prea-Nalt, fără-ncetare, Să Îl hulească doar, el are. Sfinții Celui Prea-Nalt, de el, Sunt asupriți în chip și fel. Vremuri și legea, să știți voi Că el le va schimba apoi. Sfinții, atunci, fi-vor luați Și-n ale lui mâini vor fi dați, Mai multe vremi cari, numărate, Vor fi trei vremi și jumătate.


„Iată, din ale vremii file, Sunt două mii trei sute zile Care vor trece” – zise el – „Sau altfel, despre timpu-acel, Înseamnă că o să vedeți Atâtea seri și dimineți. Abia atuncea, negreșit, Locașul sfânt e curățit!”


Nu prin puterea ce o are El însuși, o să fie tare; Dar pustiiri de necrezut Va face, cum nu s-au văzut. În toate o să izbutească: Pe cei tari, o să-i nimicească Și va cădea, alături lor, Chiar și poporul sfinților.


Un lucru, țineți bine minte: Nu vă gândiți, mai dinainte, La ce răspunsuri o să dați,


Din ‘ăst norod, mulți dintre ei, Sub ascuțișul sabiei, Cădea-vor; mulți vor fi luați Ca robi și-apoi, împrăștiați În neamurile câte sânt Aflate pe acest pământ; Cât de Ierusalim? Călcat Va fi de neamuri, ne-ncetat, Până când fi-va împlinită Vremea, pentru străini, menită.


Astfel, deasupra tuturor, Se va-nălța al tău popor. Întâietate vei avea În slavă și de-asemenea, Pe lângă faimă, măreție Urmează ați fi dată ție, Iar între neamuri, pe pământ, Tu ai să fii un popor sfânt Pentru-al tău Domn și Dumnezeu, Așa precum s-a spus mereu.”


Domnul va face judecată, Cu-al Său popor, curând; dar iată Că, milă, Domnul va avea, De robii Săi, când va vedea Cum că puterea le-a sleit, Când nici rob nu va fi găsit, Dar nici slobod, al Său popor.


Căci Eu sunt Cel care-Mi ridic Mâna în sus, spre cer, și zic: „Cât e de-adevărat că Eu Sunt Cel care trăiesc mereu,


„Voi, pentru Domnul, pe pământ Alcătuiți un popor sfânt. Pe-al vostru neam, El l-a ales. Dintre popoare v-a cules Și-apoi, deoparte, ați fost puși Și-n astă țară-ați fost aduși.


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


Dar ea avea ca să primească Două aripi – pe cele care Le-a avut vulturul cel mare – Ca să se ducă, în pustie, Hrănită-acolo ca să fie, Exact trei vremi și jumătate. A stat dar, în singurătate, Departe de puterea lui Și de furia șarpelui.


Femeia-n urmă a fugit, Să se ascundă, în pustie, Pentru a fi, timp de o mie Și două sute și șaizeci De zile-adăpostită. Deci, În locu-anume pregătit De Dumnezeu, ea a venit, Unde – în vremea amintită – A trebuit a fi hrănită.


Fiara, o gură, a primit, Cu care mari hule-a rostit. A mai primit putere mare, Spre a lucra cu-nverșunare, Căci patruzeci și două sânt Lunile sale, pe pământ, Ca slujba să și-o împlinească.


Bătrâni-n jurul Său aflați – Cei care fost-au arătați Că douăzeci și patru sânt – Cădeau cu fața la pământ Și se-nchinau la Acel care E viu, în veci, fără-ncetare. Cununile și le luau Și-n fața Lui, le aruncau,


Făpturi vii slavă-I înălțau Și mulțumiri îi aduceau, Cu cinste, după cum se cade, Celui care pe scaun șade – Căci El este nemuritor, Domnind în vecii vecilor –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa