Daniel 12:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Unul din ei a cuvântat Și-a zis către cel îmbrăcat În strai de in și se vădea Deasupra apei că ședea: „Spune-mi oare, cât timp mai este, Până, minunile aceste Au să ajungă la sfârșit?”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Unul dintre ei l-a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului: ‒ Cât va mai fi până la împlinirea acestor lucruri uimitoare?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Una dintre aceste persoane l-a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în haine de in care era deasupra apelor râului: „Cât va mai fi până când se vor întâmpla aceste lucruri surprinzătoare?”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Unul i-a zis omului îmbrăcat în in care stătea deasupra apelor râului: „Când va fi sfârșitul minunățiilor?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: „Cât va mai fi până la sfârșitul acestor minuni?”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Și unul a zis către bărbatul cel îmbrăcat în in care era deasupra apelor râului: Cât de mult este până la sfârșitul minunilor acestora?

Daniel 12:6 Mawu Ofanana

Psalmi 74:9

Semnele noastre, nu putem – Acuma – să le mai vedem Și iată că nici un proroc Nu se mai află-n acest loc. Nu mai e nimeni cari să știe, Până când, totul va să ție…

Езекиел 9:2

Îndată ce a fost rostită Astă chemare, au venit Șase bărbați. Ei s-au ivit În lungul drumului cel care Duce spre poarta de intrare, În miazănoapte așezată Și-n partea cea de sus, aflată. Bărbați-acei, în mâini, purtau, Uneltele ce le aveau, Unelte-anume pregătite, Pentru distrugere menite. În rândul lor, un om – aflat, În strai de in, înveșmântat – O călimară, se vădea, La cingătoare, că avea. Oamenii s-au apropiat Și-n urmă, ei s-au așezat Lângă altarul cel știut Că din aramă e făcut.

Daniel 12:5

Eu, Daniel, am ridicat Ochii și-atunci când m-am uitat, Pe doi bărbați eu i-am văzut Cum în picioare au șezut: Unul pe-un mal al râului Și-altul pe cel’lalt mal al lui.

Daniel 12:8

Am auzit vorba rostită, Însă n-am înțeles nimic. Aatunci am îndrăznit să zic: „Care-i sfârșitul, domnul meu, Al ăstor lucruri, te-ntreb eu?”

Daniel 8:13

Un sfânt, apoi, a început A glăsui și, de îndat’, Alt sfânt apoi l-a întrebat: „Spune-mi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Privește jertfa necurmată? Deci, când va fi ea desființată? Apoi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Arată cu deosebire Spre-a urâciunii pustiire? Și până când, călcate sânt Oștirea și Locașul sfânt?”

Daniel 8:16

Un glas de om, am auzit, Iar glasu-acela a venit Din mijlocul apei pe care Râul, chemat Ulai, o are. Puternic, glasul a strigat Și-n acest fel a cuvântat: „Gavrile, tălmăcește-ndată, Vedenia ce a fost dată!”

Matei 24:3

Pe muntele Măslinului, Iisus, cu ucenicii Lui, S-a așezat și-a odihnit. Atunci, ai Săi au îndrăznit Și câteva-ntrebări I-au pus: „Toate, pe care ni le-ai spus, Când, oare, au să se-mplinească? Ce semn are să ne vestească Venirea Ta? Să ne mai spui, Pentru sfârșitul veacului, Ce fel de semn ne va fi dat?”

Marcu 13:4

„Acuma, despre ce ne-ai spus, Avem, niște-ntrebări, de pus: Când oare, au să se-mplinească Toate? Ce semn o să vestească Atunci, că timpul s-a-mplinit?”

Efeseni 3:10

Astfel, domniile aflate Și stăpânirile-așezate În locuri care sunt cerești, Prin noi, pot ca să afle vești: Pot, prin Biserică, s-adune Știri, despre marea-nțelepciune, Care, de Domnul, e vădită Și e nespus de felurită,

1 Petru 1:12

Astfel, li s-a descoperit, Că prorocia lor de-apoi, Nu-i pentru ei, ci pentru voi. Ceea ce ei au prorocit, Atunci – prin cei ce v-au vestit, Azi Evanghelia – ați aflat, Prin Duhul Sfânt, din cer plecat, În care, chiar îngerii vor, Ca să privească. Tuturor,

Revelația 15:6

Că, din lăuntru, au ieșit Cei șapte îngeri cari purtau Șapte urgii. În alb, erau Îngeri-aceia, îmbrăcați, În in fiind înfășurați. Erau, de-un alb strălucitor, Veșmintele îngerilor. Un brâu de aur le-a cuprins Straiul și, peste piept, i-a-ncins.

Revelația 19:14

Oștirile, din cer, veneau, Pe urma Lui și călăreau Cai albi, fiind înfășurate În straie albe și curate, Țesute dintr-un rând de fire, Care erau din in subțire.

Revelația 6:10

Aceste suflete strigau, Cu un glas tare, și ziceau: „Stăpâne Doamne, până când, Să zăbovești, mai ai de gând? Tu, cari ești sfânt și-adevărat, Când ai să judeci, răzbunat Să fie sângele, din noi, Să faci să cadă el apoi, Pe fața-ntregului pământ Și peste cei cari, pe el, sânt?”