Daniel 12:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Tu, Daniele, ia aminte Și-ascunde-apoi, aste cuvinte! Pecetluiește cartea-ndată, Până la vremea arătată Că este timpul de sfârșit. Atuncea, o vor fi citit Mulți oameni, iar a lor știință – Și-asemeni a lor cunoștință – În ăst fel o să se vădească Precum că au ca să sporească.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Tu însă, Daniel, ține ascunse aceste cuvinte și sigilează cartea până la vremea sfârșitului. Atunci mulți vor alerga încoace și încolo și cunoștința va crește.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Dar tu, Daniel, ține secret aceste cuvinte și sigilează cartea până la vremea când va veni sfârșitul. Atunci mulți vor face cercetări (în ea); și astfel, va crește cunoașterea!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Tu, însă, Daniél, sigilează cuvintele și sigilează și cartea până la timpul de la sfârșit. Mulți o vor parcurge și se va mări cunoașterea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Tu însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. Atunci, mulți o vor citi și cunoștința va crește.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Dar tu, Daniele, ascunde cuvintele și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. Mulți vor alerga ici‐colea și cunoștința se va înmulți.

Daniel 12:4 Mawu Ofanana

Isaia 11:9

Acele timpuri, să se știe Că nici un rău n-o să mai fie. Pe al Meu munte va fi pace Și pagubă nu se va face, Căci plin, pământul Domnului, Va fi, de cunoștința Lui, La fel precum fundul de mare Cunoaște apa cea pe care O poartă pe spinarea lui.

Isaia 29:11

Descoperirea cea cerească – Adică cea dumnezeiască – De-aceea a ajuns apoi, Necunoscută pentru voi. E ca o carte necitită, Pentru că e pecetluită. Dacă vrei să o dai, cumva, Să o citească cineva Și îi vei spune: „Ia, citește!”, El – după ce la ea privește – O să ți-o dea-napoi, de-ndată, Și îți va spune: „Nu pot! Iată, Cartea nu poate fi citită, Pentru că e pecetluită!”;

Isaia 30:26

Lumina ce are s-o dea Luna – atunci – are să fie, Precum a soarelui, de vie. A soarelui lumină are, De șapte ori, a fi mai tare. (Lumina care o să vie, Cât șapte zile, o să fie.) Acestea fi-vor întâmplate În vremea când vor fi legate – De Domnul – rănile pe care Poporul Său – acum – le are, Căci toate rănile primite – Atunci – vor fi tămăduite.”

Isaia 32:3

Cei cari să vadă-s învățați Nu vor avea ochii legați Iar cei cari au urechi și minte, Atuncea vor lua aminte.

Isaia 8:16

„Acum, această mărturie, Vreau – întărită – ca să fie! Pecetluiește-o între cei Care sunt ucenici ai Mei!”

Ieremia 5:1

„Ierusalimu-l cercetați: Uitați-vă și căutați Ca să aflați dacă, cumva, Se mai găsește cineva Cari binele să-l făptuiască Și cari să se călăuzească După ce e adevărat, Și-atuncea, Eu voi fi cruțat Ierusalimul, de îndată.

Daniel 10:1

Anul al treilea se vădea, De când în Persia ședea Măritul Cir, drept împărat. În timpu-acela i s-a dat, Acest cuvânt, lui Daniel. Și Beltșațar se cheamă el. Cuvântul care i s-a dat, Lui Daniel, e-adevărat Și despre o nenorocire, Face acest cuvânt vorbire. Iar Daniel a dovedit Luare-aminte, negreșit, Și să-nțeleagă, a putut Visul pe care l-a avut.

Daniel 10:14

Acuma vin – cum ai văzut – Ca să îți fac de cunoscut, Cu-al tău popor, ce o să fie, În vremile ce au să vie. Căci tu – să știi – vedenia Pe care ți-o voi arăta, Voiește ca să îți arate Acele vremi îndepărtate.”

Daniel 10:21

Am să îți fac de cunoscut Înscrisul care s-a trecut În cartea adevărului, Ca să cunoști cuprinsul lui. Nimeni nu-mi vine-n ajutor În contra domnitorilor, Doar voievodul vostru care, Drept Mihail, numele-și are.”

Daniel 11:33

Cei înțelepți, se va vedea Că-nvățătură, au să dea Mai multor oameni din popor. În urmă, unii cădea-vor. Pentru un timp, vor fi loviți De sabie sau înghițiți De flăcări. Alții au să cadă, Jefuitorilor, drept pradă Și vor ajunge ca să fie Luați și duși iar, în robie.

Daniel 11:40

Însă, la vremea de sfârșit, Cel care este împărat În miazăzi încoronat, Se va împunge-apoi, cu el. În urmă, împăratul cel Care se află așezat În miazănoapte-nscăunat, Ca o furtună o să vie, Asupra lui. El o să fie, De cai și care, întărit Ș, de corăbii însoțit. Va merge-asupra țării lui, Precum apele râului Ce se vor revărsa din matcă Și-n jurul lor, totul, îneacă.

Daniel 12:13

Tu pregătește-te de drum. Du-te să dobândești hodină, Până sfârșitul o să vină. Atunci iarăși, te vei sălta Șezând în moștenirea ta, La încheierea vremilor Și la sfârșitul zilelor.”

Daniel 12:5

Eu, Daniel, am ridicat Ochii și-atunci când m-am uitat, Pe doi bărbați eu i-am văzut Cum în picioare au șezut: Unul pe-un mal al râului Și-altul pe cel’lalt mal al lui.

Daniel 12:9

El mi-a răspuns în acest fel: „Acuma, du-te Daniel! Ascunse și pecetluite, Vor fi cuvintele rostite, Pe care tu le-ai auzit, Până la vremea de sfârșit.

Daniel 8:17

Spre mine, el s-a îndreptat Și-atuncea, m-am înspăimântat. Jos, la pământ, eu am căzut, Dar el, atunci când m-a văzut, Îmi zise: „Fiu al omului, Iată, vremea sfârșitului Arată astă viziune. Ia seama, la ce îți voi spune!”

Daniel 8:19

Și-n acest fel a cuvântat: „Am să-ți arăt ce va să fie În vremea ‘ceea de mânie, Căci viziunea – negreșit – Privește vremea de sfârșit.

Daniel 8:26

De-asemeni – e adevărată Vedenia ce ți s-a dat, Când zilele s-au numărat, De care, știre, voi aveți, Că vor fi seri și dimineți. Dar acest vis, să te grăbești, Acuma să-l pecetluiești, Pentru că vremi îndepărtate, Prin el, fuseseră-arătate.”

Matei 24:14

Iar vestea despre-mpărăție – Deci Evanghelia – vestită Va fi, și propovăduită În lume, ca toți să o știe – Slujind, astfel, de mărturie, La toate Neamurile care Sunt pe pământ. Atunci doar, are – Când toate au să se-mplinească – Sfârșitul ca să se ivească.”

Romani 10:18

Întreb dar: „N-au auzit ei?” Ba da, pentru că, negreșit, Ale lor glasuri au vorbit, Pe fața-ntregului pământ, Și a pătruns al lor cuvânt În orișicare loc, și-anume, Până la margine de lume.”

Revelația 10:4

Eu eram gata, pregătit, Ca, pe condei, mâna a pune, Să pot să scriu, tot ce vor spune. Atunci, un glas venit de sus – Din ceruri – în ăst fel, mi-a spus: „Nu scrie, ce ai auzit! Pecetluiește ce-au rostit Acuma, tunetele-acele, Cari, șapte-n număr, au fost ele!”

Revelația 22:10

El mi-a mai zis: „Ce-ai auzit, Nu trebuie pecetluit, Căci împlinite au să fie Cuvintele din prorocie, Curând, iar timpul hărăzit, Aproape că s-a împlinit.

Revelația 5:1

„O carte-n urmă, am văzut, În mâna Celui ce-a șezut, Pe acel scaun, de domnie. Scrisă, ea se vedea să fie, Pe dinăuntru și-apoi, iară, Fusese scrisă și pe-afară. Șapte peceți se mai vedeau, Și, cartea, o pecetluiau.