Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 12:3 - Biblia în versuri 2014

3 Dar înțelepții strălucesc, Cu strălucirea cea pe care Doar cerul necuprins o are. Aceia cari vor da povețe Și cari pe mulți o să-i învețe Să umble în neprihănire, Vor dobândi o strălucire Asemeni stelelor și deci, Vor străluci în veci de veci.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Înțelepții vor străluci ca strălucirea cerului, iar cei ce au învățat dreptatea pe mulți vor străluci ca stelele, în vecii vecilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Înțelepții vor străluci ca cerul plin de stele; iar cei care au învățat dreptatea pe mulți, vor străluci ca stelele – pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Cei pricepuți vor străluci ca strălucirea firmamentului și cei care i-au făcut pe mulți să fie drepți, ca stelele în veci și pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și înțelepții vor străluci ca strălucirea întinderii cerești și cei ce întorc pe mulți la dreptate ca stelele în veci și pe veci.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 12:3
27 Mawu Ofanana  

Fiii lui Israel priveau La fața lui și se temeau, Văzând ce tare strălucea. Moise, atuncea, își punea Marama și-o purta mereu, Până intra la Dumnezeu.


Neprihănit e-al vieții pom; Când înțelept este un om, Suflete multe dobândește.


Slava, spre a o stăpâni Cei înțelepți; căci să știi bine: Nebuni-au parte de rușine.


Însă a drepților cărare, Lumină e, strălucitoare, Care va crește tot mereu, Către al zilei apogeu.


Eclesiastul. Înțelept A fost el și a luminat Al său popor. A cercetat, Atent, apoi a adâncit Și zicători multe-a-ntocmit.


El va vedea ce a rodit Sufletul Său, când a murit Și se va-nviora astfel. Prin cunoștința-aflată-n El, Al Meu Rob, Cel neprihănit, Pe mulți, îi va fi rânduit La starea care e cerută, Care-i lui Dumnezeu plăcută, Și va lua asupra Lui, Nelegiuirea omului.


Dacă, de față ei erau La sfatul Meu, atunci vesteau, Poporului Meu, negreșit, Cuvintele ce le-am rostit Și-l întorceau din calea rea, Curmând răul ce îl făcea.


Cei înțelepți, se va vedea Că-nvățătură, au să dea Mai multor oameni din popor. În urmă, unii cădea-vor. Pentru un timp, vor fi loviți De sabie sau înghițiți De flăcări. Alții au să cadă, Jefuitorilor, drept pradă Și vor ajunge ca să fie Luați și duși iar, în robie.


Din rândul înțelepților – În acel timp – mulți cădea-vor Și astfel fi-vor încercați, Albiți apoi, și curățați, Până la vremea de sfârșit, Așa precum s-a stabilit.


Mulți au să fie curățiți, Albiți, precum și lămuriți. Cei răi, rău, au să săvârșească, Pentru că n-au să izbutească Să înțeleagă chiar nimic. Cei pricepuți, însă, îți zic, Înțelepciune vor avea Și să-nțeleagă, vor putea.


Cei drepți, atunci, la Tatăl lor, Ca soarele, străluci-vor. De-aveți urechi de auzit, Să înțelegeți ce-am vorbit!”


„Atunci, când Fiul omului, Încununat de slava Lui, Va sta pe tronu-I de domnie, Și vouă are să vă fie – Vouă, celor ce Mă urmați – Date – pe ele ca să stați – Douășpe’ jilțuri de domnie, Ca fiecare seminție – Din Israel – s-o judecați, Pe aste jilțuri așezați.


Deci, cine-i al stăpânului Rob credincios și-ascultător, Pus peste ceata slugilor Să le dea hrana cuvenită, Mereu, la vremea potrivită?


Cel care seceră, primește Plată și roade-agonisește, Pentru o viață-n veșnicie, Să aibă, astfel, bucurie, Atât cel care-a semănat, Precum și cel ce-a secerat.


Ioan era lumina trează, Care, puternic, luminează, Iar voi, cu toți, ați vrut să fiți, De-a lui lumină-nveseliți.


Pe-atunci, Biserica avea, Acolo-n Antiohia, Niște învățători, precum Și-unii proroci. Iată-i acum: Barnaba, Simon – poreclit Și Niger; Luciu – cel venit De la Cirene; i-a urmat Cel cari Manaen s-a chemat – Acesta a copilărit Cu Saul și cu cel sortit A fi-n Iudeea împărat Și cari, Irod, a fost chemat.


„Eu, ca și meșterul zidar, Lucrat-am, după al meu har – Pe care, Domnul mi l-a dat – Și-o temelie-am așezat. Deasupra ei, un altul vine, Ca să clădească, după mine. Dar fiecare, vreau să știe, Că trebuie, atent, să fie La ceea ce clădește. Iar,


Prin El – să știți dragii mei frați – Unii, apostoli, sunt lăsați, Alții proroci, alții păstori, Evangheliști și-nvățători,


Într-adevăr, doresc să știți, Că voi, cari trebuia să fiți, De multă vreme-nvățători, Sunteți doar niște-ncepători Cari au nevoie de povețe, De cineva cari să-i învețe Un adevăr de căpătâi, Despre cuvintele dintâi, Ale lui Dumnezeu, căci voi V-ați întors, iarăși, înapoi, Și-aveți acum, nevoie mare, De lapte, nu de hrană tare.


Vă-ndemn, să credeți, fiecare, Că-ndelungata Lui răbdare E mântuire, precum spune – După a lui înțelepciune – Fratele Pavel, cari v-a scris.


Iată ce taină-ascund în ele Grupul acel de șapte stele, Pe cari – așa cum ai văzut – În mâna dreaptă, le-am ținut, Și sfeșnicele arătate – Șapte la număr – și lucrate În aur: cele șapte stele Sunt șapte îngeri, pentru cele Șapte Biserici care sânt, Azi, pe al Asiei pământ; Iar sfeșnicele s-au vădit, Șapte Biserici, negreșit.”


Așa să piară toți cei răi, O Doamne, toți vrăjmașii Tăi! Însă acei ce Te iubesc, Ca soarele se dovedesc, Când peste-naltul cerului Se-arată, în puterea lui.” Țara a căpătat odihnă, În patruzeci de ani de tihnă.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa