Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 12:2 - Biblia în versuri 2014

2 Mulți dintre-aceia care sânt Adormiți – astăzi – în pământ, Se vor trezi. Uni-au să vie Ca să trăiască-n veșnicie, În timp ce alții vor obține Numai ocară și rușine Cari veșnice se dovedesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii – pentru viață veșnică, iar alții – pentru rușine și pentru dispreț veșnic.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Mulți dintre cei care dorm în pământ, se vor trezi: unii pentru viață eternă, iar alții pentru rușine și dezonoare eternă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Mulți dintre cei care dorm în țărâna pământului se vor trezi: unii pentru viața veșnică, iar alții pentru ocara și dezgustul veșnic.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața veșnică și alții pentru ocară și rușine veșnică.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii spre viață veșnică și alții spre rușine și ocară veșnică.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 12:2
19 Mawu Ofanana  

Un om poate fi prețuit După știința arătată; Dar cel cu inima stricată, Disprețuit va fi, mereu.


Să-nvie morții tăi! Să poarte Toate-ale noastre trupuri moarte, Iar, viață-n ele! Vă treziți Cei ce-n țărână locuiți Și chiote de veselie Scoateți, săltând de bucurie! Căci roua Ta-nviorătoare Este de viață dătătoare Și-afară scoate-va pământul, Pe cei ce-și au, în el, mormântul.”


„Când vor ieși, îi vor vedea Pe cei cari înaintea Mea S-au răsculat, cum au pierit. Viermele ce i-a mistuit Nu va muri; nici focu-n care Arde-vor ei, fără-ncetare, Nu se va stinge niciodată. O pricină de groază – iată – Ajunge-vor ei ca să fie, Pentru orice făptură vie.”


Însă cu mine, tot mereu, Se află Domnul Dumnezeu, Ca un viteaz puternic, mare, Care în ajutor îmi sare. De-aceea, nu mă biruiesc Dușmanii cari mă prigonesc. Toți vor fi plini de umilință, Căci n-au lucrat cu chibzuință. Rușinea, peste ei lăsată, Nicicând nu va mai fi uitată!


De-aceea, tu să prorocești Și-n felu-acesta să vorbești: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Mormintele deschide-voi Și scot din ele, mai apoi, Pe-al Meu popor pentru că el Va fi dus iar, în Israel.


Din locuința morților, Răscumpăr Eu, acest popor, Căci de la moarte, Eu doresc, În acest fel, să-l izbăvesc. Moarte, unde se află, oare, Ciuma acea necruțătoare Ce-aduce spaima tuturor? Tu, locuință-a morților, Unde îți este nimicirea Ce îngrozește toată firea? Căința este nepătrunsă, De ai Mei ochi fiind ascunsă!


Aceștia fi-vor pedepsiți În veci, iar cei neprihăniți, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viața veșnică.”


Este nădejdea mea cea mare – Cum au ei înșiși, fiecare – Că-n timpul care o să vie, O înviere va să fie Și pentru cei care sunt drepți, Și pentru cei care-s nedrepți.


Apoi, el a îngenunchiat Și, cu glas tare, a strigat: „Te rog, îi iartă, Domnul meu! Iar de păcatu-acesta greu, Nu ține seamă!” A sfârșit Ruga și-apoi, a adormit.


Dar vă întreb: olarul nu-i Stăpân, asupra lutului, Să facă dintr-o frământare Un vas ales – de cinste mare – Și tot din ea să facă, iară, Un alt vas, care-i de ocară?


Dacă Hristosul a murit Iar după-aceea a-nviat, Credință-avem, neîncetat, Că Dumnezeu – cu El, apoi – Îi va aduce, înapoi, Pe toți cei care-au adormit În Domnul nostru, negreșit.


Apoi, pe morți, eu i-am zărit – Și mari și mici – stând în picioare, În fața jilțului cel mare. Și niște cărți au fost aduse, De-ndată, și, în față, puse. Încă o carte se vedea, Și cartea vieții era ea. Acestea toate-au fost deschise Și-apoi, pe baza celor scrise, În ele, și a faptelor, Întreg poporul morților A fost, atuncea, judecat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa