Daniel 12:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Tu pregătește-te de drum. Du-te să dobândești hodină, Până sfârșitul o să vină. Atunci iarăși, te vei sălta Șezând în moștenirea ta, La încheierea vremilor Și la sfârșitul zilelor.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Cât despre tine, du-te, până când va veni sfârșitul. Te vei odihni și, în zilele de pe urmă, te vei scula pentru a-ți primi partea de moștenire“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Dar tu du-te – până când va veni sfârșitul! Te vei odihni. Apoi, la sfârșitul zilelor (existenței Pământului), vei învia ca să îți primești moștenirea!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Iar tu, mergi până la sfârșit. Te vei odihni, te vei ridica pentru partea ta de moștenire la sfârșitul zilelor”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Dar tu, du‐te pe drumul tău până la sfârșit: căci te vei odihni și vei sta în sorțul tău, la sfârșitul zilelor.

Daniel 12:13 Mawu Ofanana

Psalmi 1:5

Astfel, cei răi n-au să poată, Capul sus, să-l țină când Se va face-o judecată; Și nici păcătoșii stând, Cu cei drepți în adunare – Lângă cei neprihăniți; Atunci fi-vor fiecare, După fapte răsplătiți.

Psalmi 16:5

Numele lor, căci Dumnezeu E partea și paharul meu. Doamne, ești moștenirea mea Și sorțiul care-l voi avea.

Psalmi 16:9

Inima mea are să fie Plină, mereu, de bucurie, Iar sufletu-mi se veselește Și trupul meu se odihnește În liniște, neîncetat,

Exodul 33:14

Domnul răspunse, gânditor: „Eu Însumi am să te-nsoțesc Și-odihnă am să-ți dăruiesc.”

Daniel 12:3

Dar înțelepții strălucesc, Cu strălucirea cea pe care Doar cerul necuprins o are. Aceia cari vor da povețe Și cari pe mulți o să-i învețe Să umble în neprihănire, Vor dobândi o strălucire Asemeni stelelor și deci, Vor străluci în veci de veci.

Daniel 12:4

Tu, Daniele, ia aminte Și-ascunde-apoi, aste cuvinte! Pecetluiește cartea-ndată, Până la vremea arătată Că este timpul de sfârșit. Atuncea, o vor fi citit Mulți oameni, iar a lor știință – Și-asemeni a lor cunoștință – În ăst fel o să se vădească Precum că au ca să sporească.”

Zaharia 3:7

„Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „De umbli pe căile Mele, Păzind poruncile acele Pe care Eu le-am rânduit, Află atunci că, negreșit, Vei judeca și Casa Mea Și-asemenea vei priveghea Asupra curților acele Cari se vădesc drept ale Mele. Te las să intri împreună Cu cei care aici se-adună.

Matei 19:28

„Atunci, când Fiul omului, Încununat de slava Lui, Va sta pe tronu-I de domnie, Și vouă are să vă fie – Vouă, celor ce Mă urmați – Date – pe ele ca să stați – Douășpe’ jilțuri de domnie, Ca fiecare seminție – Din Israel – s-o judecați, Pe aste jilțuri așezați.

Luca 21:36

Vă-ndemn ca să vegheați mereu! Rugați-vă să căpătați Putere, ca să fiți scăpați De toate lucrurile care Au să se-ntâmple, și-n picioare – Când vine Fiul omului – Să stați apoi, în fața Lui!”

2 Corinteni 5:1

„Noi știm, și-astfel, suntem pe pace, Cum că atunci când se desface Cortul acesta, pământesc – Adică straiul cel trupesc – Avem, în cer, drept moștenire, Mereu, o altfel de clădire, Ce, veșnică, este durată Și cari, de Dumnezeu, ni-e dată, Căci nu-i, de mână omenească, Zidită, ci este cerească.

2 Tesaloniceni 1:7

Și să ne dăruiască-apoi, Pace și-odihnă, atât vouă – Cei întristați – precum și nouă, Atuncea când, din cer, de sus, Va reveni Domnul Iisus, Cu îngerii puterii Lui,

Revelația 14:13

Din cer, apoi, alt glas a spus: „Scrie, așa cum îți voi zice: De morți, acum, va fi ferice – De morții care, negreșit, Numai în Domnul, au pierit!” „Aceștia odihni-se-vor De toată osteneala lor, Pentru că ceea ce lucrează – Ale lor fapte – îi urmează” – Ne spune Duhul, lămurit.