Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 11:7 - Biblia în versuri 2014

7 În locul ei, are să vină – Chiar din aceeași rădăcină Din care și ea a ieșit – Un alt lăstar, deosebit. Acesta va porni apoi, Cu Siria, un greu război. Împărăția cea aflată În miazănoapte așezată, În a lui mână, va cădea, Să facă cu ea, ce va vrea, Căci el va fi biruitor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 din rădăcinile ei se va ridica un lăstar în locul ei. El va veni împotriva armatei regelui din nord și va intra în fortăreața lui. Se va lupta cu ei și va fi învingător.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 din rădăcinile ei va crește o ramură tânără care va urmări să o înlocuiască. Acela va veni împotriva armatei regelui din nord și va intra în fortăreața lui. Se va lupta cu cei din acel regat și îi va învinge.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Dar se va ridica un vlăstar din rădăcinile ei în locul său, va merge împotriva armatei, va intra în fortăreața regelui din nord: va lupta împotriva lor și va fi mai puternic.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 În vremea aceea însă se va ridica în locul ei un lăstar din aceeași rădăcină cu ea și va veni împotriva oștirii Siriei, da, va intra în cetățuia împăratului de la miazănoapte, va face ce va voi cu ea și va fi biruitor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Dar un vlăstar din rădăcinile ei se va ridica în locul lui și va veni împotriva oștirii și va năvăli în cetățuia împăratului de la miazănoapte și‐i va bate și‐i va birui.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 11:7
14 Mawu Ofanana  

Copacul tot nădăjduiește: Când e tăiat, el odrăslește Din nou, și iarăși dă lăstari, Din care cresc alți copaci mari.


Fă-l pe vrăjmaș, de-asemenea, Puține zile a avea, Iar slujba care-i este dată, Să fie de alt om luată!


Tu Doamne, îi vei omorî Și-n groapă îi vei pogorî, Pentru că toți cei însetați De sânge, nu vor fi cruțați, Iar cei cari înșelători sânt N-au să trăiască pe pământ, În pace, nici o jumătate Din zilele ce le-au fost date. Dar iată că în Tine, eu Mi-am pus încrederea, mereu!


Știu, o Odraslă o să vină, Chiar din a lui Isai tulpină, Căci a lui rădăcină, iar, Are să deie un Vlăstar.


De-aceea, Domnul oștilor Are să smulgă din popor, Capul și coada de îndată, Urmând să fie aruncată Și trestia și ramul care E de finic, căci totul are Să se petreacă cu iuțeală, Doar într-o zi, fără-ndoială.


Mișeii? Știu că i-ai sădit, În rădăcini s-au întărit Și astfel cresc oameni-acei, Fără ca să dea vreun rod ei. Ce-i drept, aproape Te-ai ținut De gura lor, dar am văzut Cât de departe Te vădești De ale lor inimi că ești.


Iată, el și-a nesocotit Cuvintele ce le-a rostit, Căci și-a călcat pe jurământ. Nu s-a ținut de legământ Și astfel, el nu va putea, Nici o scăpare, a avea!


Însă, la vremea de sfârșit, Cel care este împărat În miazăzi încoronat, Se va împunge-apoi, cu el. În urmă, împăratul cel Care se află așezat În miazănoapte-nscăunat, Ca o furtună o să vie, Asupra lui. El o să fie, De cai și care, întărit Ș, de corăbii însoțit. Va merge-asupra țării lui, Precum apele râului Ce se vor revărsa din matcă Și-n jurul lor, totul, îneacă.


În urmă, au să se unească Acele două-mpărății, La numai câțiva ani, să știi. Fata celui ce-i împărat În miazăzi încoronat, În miazănoapte o să vie, Căci ea are a-i fi soție Celui care s-a înălțat, În miazănoapte, împărat. În acest fel, fără-ndoială, O să se facă o-nvoială. Însă această încercare, Ca mijloc de ajutorare, Nici un folos nu va avea. Alte-ncercări, de-asemenea – Așa cum o să se vădească – Nu vor putea să-i folosească. Fata, la moarte, va fi dată Apoi, la fel și al ei tată – Cu tot alaiul ce-l avea – Și cei ce s-au legat de ea.


„Iată dar că o zi anume Are să vină peste lume! Ea vine amenințător Și arde precum un cuptor! Când acea zi are să vie, Precum miriștea au să fie Cei cari trufași se dovedesc Și cei cari rele săvârșesc, Pentru că arși vor fi de ea. Nimic nu le va rămânea Când acea zi are să vină: Nici ramură, nici rădăcină” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa