Daniel 11:40 - Biblia în versuri 2014

⁴⁰ Însă, la vremea de sfârșit, Cel care este împărat În miazăzi încoronat, Se va împunge-apoi, cu el. În urmă, împăratul cel Care se află așezat În miazănoapte-nscăunat, Ca o furtună o să vie, Asupra lui. El o să fie, De cai și care, întărit Ș, de corăbii însoțit. Va merge-asupra țării lui, Precum apele râului Ce se vor revărsa din matcă Și-n jurul lor, totul, îneacă.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴⁰ La vremea sfârșitului, regele din sud va porni război cu el. Dar regele din nord se va năpusti ca o furtună asupra acestuia cu care de luptă, cu călăreți și cu multe corăbii. Va intra în țări, se va revărsa și va traversa.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁰ La vremea când va fi sfârșitul lui, regele din Sud îi va declara război. Dar regele din Nord va veni în forță ca o furtună împotriva aceluia, folosind care de luptă, călăreți și multe corăbii. Va invada multe țări și va trece prin ele ca un potop.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁰ La timpul sfârșitului, regele din sud se va confrunta cu el și se va avânta asupra lui regele din nord cu cavalerie, cu călăreți și cu corăbii multe. Va veni în țări, va năvăli și va străbate.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁰ La vremea sfârșitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Și împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care și călăreți și cu multe corăbii; va înainta asupra țărilor lui, se va revărsa ca un râu și le va îneca.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴⁰ Și la vremea sfârșitului împăratul de la miazăzi se va împunge cu el: și împăratul de la miazănoapte va veni împotriva lui ca un vârtej, cu care și călăreți și cu multe corăbii; și va năvăli în țări și va potopi și se va vărsa.

Daniel 11:40 Mawu Ofanana

Isaia 21:1

Către pustia mării, iată, E prorocia îndreptată. Precum pornește-o vijelie Din miazăzi, are să vie Și el, din țara-nfricoșată, Trecând pustia neumblată.

Isaia 5:28

Țin arcurile încordate, Gata de luptă așezate. Săgețile ce sunt zvârlite Au vârfurile ascuțite. Precum e cremenea de tare, Așa-s copitele pe care Le au ai lor cai. Apoi – iată – Roțile carelor se-arată La fel precum o vijelie, Căci drept vârtejuri par să fie.

Isaia 66:15

„Domnul, ca și un foc, apare. Sunt, un vârtej, ale lui care. Jeratic, e mânia Lui Și-n flăcări ale focului Și-a preschimbat cuvântul care Fusese spus spre-amenințare.

Ieremia 4:13

„Nimicitoru-naintează, Așa precum norii brăzdează Cerul întreg. Carele lui, Asemeni sunt vârtejului, Iar caii săi mai ușori sânt, Decât sunt vulturii, în vânt!” „O, vai are a fi de noi, Căci suntem prăpădiți apoi!”

Езекиел 38:4

De-aceea, Eu voi tăbărî Asupră-ți și te voi târî. Ce am de gând, iată, îți spun: Cârlig în fălci, Eu am să-ți pun Și-am să te scot, cu oastea-ți mare – Cu cai cu călăreți, cu care – Cu tot acel întreg popor Înveșmântat strălucitor, Cari poartă pavăză și scut Și-n mână săbii au ținut, Pentru că pricepuți erau Când sabia o mânuiau.

Езекиел 38:9

Tu ai să mergi, cum se adună Norii cei negri de furtună, S-acoperi cu oștile tale Întreg cuprinsul țării sale. Popoare multe au să vie, De tine-alăturea să fie.”

Daniel 11:10

Totuși, feciorii lui, apoi, Au să înceapă alt război. O oaste mare va avea, Care va fi asemenea Precum apele râului Ce au ieșit din matca lui. Oastea aceasta adunată, Precum o apă revărsată Are să fie. Astfel, ea Să-nainteze va putea. În contra lui o să se suie Și-l va împinge-n cetățuie

Daniel 11:11

Pe cel în miazăzi aflat. Atunci acesta, mâniat, Grabnic la luptă o să vie Cu cel ce este la domnie În miazănoapte așezat. Oștirea ăstui împărat Are să fie nimicită De către oastea rânduită De cel ce este împărat, În miazăzi încoronat.

Daniel 11:13

Că împăratul cel aflat În miazănoapte așezat, Se va întoarce înapoi, Căci oastea ce-o va strânge-apoi, Va fi mai mare decât cea Ce înainte o avea. Dar după câțiva ani apoi, El va fi gata de război. Cu oastea lui, bine-narmată, O să pornească de îndată, Spre cel ce este așezat În miazăzi, drept împărat.

Daniel 11:22

Oștirea se va revărsa Ca și un râu în fața sa, Dar o să fie nimicită. O căpetenie – vădită A legământului – și ea, Atunci, cu oastea, va cădea.

Daniel 11:25

Se va găti pentru război. O oaste mare-o să adune. În fruntea ei, el se va pune, Cu forța și mânia lui Și-n contra împăratului În miazăzi încoronat, O să pornească-nverșunat. Cel de la miazăzi, apoi, O să se prindă în război, Căci va avea o oaste mare Ce-o să se dovedească tare. Dar – după cum se va vedea – Să țină piept, nu va putea, Căci planuri rele se urzesc Și împotrivă-i se vădesc.

Daniel 11:35

Din rândul înțelepților – În acel timp – mulți cădea-vor Și astfel fi-vor încercați, Albiți apoi, și curățați, Până la vremea de sfârșit, Așa precum s-a stabilit.

Daniel 11:39

Avându-l pe ăst dumnezeu De partea lui, va lucra el Și se va îndrepta, astfel, În contra locurilor cari Sunt întărite, fiind tari. Cui îl va recunoaște, iată Că mare cinste-i va fi dată: Moșii are să dobândească Și pus va fi el să domnească Peste mulți oameni, negreșit.

Daniel 11:7

În locul ei, are să vină – Chiar din aceeași rădăcină Din care și ea a ieșit – Un alt lăstar, deosebit. Acesta va porni apoi, Cu Siria, un greu război. Împărăția cea aflată În miazănoapte așezată, În a lui mână, va cădea, Să facă cu ea, ce va vrea, Căci el va fi biruitor.

Daniel 12:4

Tu, Daniele, ia aminte Și-ascunde-apoi, aste cuvinte! Pecetluiește cartea-ndată, Până la vremea arătată Că este timpul de sfârșit. Atuncea, o vor fi citit Mulți oameni, iar a lor știință – Și-asemeni a lor cunoștință – În ăst fel o să se vădească Precum că au ca să sporească.”

Daniel 12:9

El mi-a răspuns în acest fel: „Acuma, du-te Daniel! Ascunse și pecetluite, Vor fi cuvintele rostite, Pe care tu le-ai auzit, Până la vremea de sfârșit.

Daniel 8:17

Spre mine, el s-a îndreptat Și-atuncea, m-am înspăimântat. Jos, la pământ, eu am căzut, Dar el, atunci când m-a văzut, Îmi zise: „Fiu al omului, Iată, vremea sfârșitului Arată astă viziune. Ia seama, la ce îți voi spune!”

Habacuc 3:14

Săgețile Ți le-ai zvârlit În capetele celor cari Se dovedesc a fi mai mari, Când peste mine năvălesc Ca și furtuna, căci voiesc Să mă alunge de pe glie Cu țipete de bucurie, De parcă l-ar fi înghițit Pe cel ce e nenorocit Și e-n al său culcuș aflat.

Zaharia 9:14

Dar Domnul, pe deasupra lor Se-arată, iar săgeata Lui, Asemenea fulgerului Are să fie, când pornește. El, trâmbița, Își pregătește. Apoi, o ia și trâmbițează Puternic și înaintează În vijelia ce se-arată A fi în miazăzi iscată.

Revelația 16:12

Îngeru-al șaselea, și el, În urmă, a făcut la fel, Și, peste râul Eufrat, Al său potir și l-a vărsat. Atuncea, apa râului A dispărut, din matca lui. Deci albia a fost golită, Spre-a fi o cale pregătită Pentru-mpărați, căci, negreșit, Veni-vor de la Răsărit.

Revelația 9:16

Multă oștire-au adunat Și-n fruntea ei, s-au așezat. Ca număr, aveau luptători, De douăzeci de mii de ori, Tot câte zece mii – călări – Deci cât prindeai cu ochi-n zări. Numărul lor, l-am auzit Și, de aceea, l-am rostit.