Daniel 11:4 - Biblia în versuri 20144 Cum se va întări, de-odată, La fel va fi și sfărâmată Împărăția lui. Zdrobită Are să fie și-mpărțită În cele patru vânturi, dar Nu între cei care apar Urmași ai lui. N-o să mai fie, Tare, a lui împărăție, Precum sub el a fost odată, Căci în bucăți va fi tăiată, Dată fiind altora care Nu sunt urmașii ce îi are. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească4 La scurt timp după ce se va ridica la putere, împărăția lui va fi sfărâmată și va fi împărțită în cele patru direcții ale cerului, dar nu la descendenții lui. Ea nu va mai avea aceeași autoritate ca atunci când stăpânea el, căci împărăția lui va fi dezrădăcinată și va fi dată și altora pe lângă descendenții lui. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20184 După ce va fi înălțat, regatul lui va fi sfărâmat și va fi împărțit în cele patru direcții din care bat vânturile cerului. Dar fostul regat nu va rămâne urmașilor lui și nici nu va mai avea aceeași autoritate ca atunci când guverna el. Regatul acelui rege va fi dezrădăcinat și va fi dat și altor regi în afară de aceștia. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20204 După ce se va ridica, stăpânirea lui va fi distrusă și împărțită în cele patru vânturi ale cerului, dar nu pentru urmașii săi și nici pentru stăpânirea lui cu care a stăpânit, căci regatul lui va fi smuls și dat altora, dar nu alor săi. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 Și, cum se va întări, așa se va și sfărâma împărăția lui și va fi împărțită în cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu între urmașii lui și nici nu va fi tot atât de puternică pe cât era sub el, căci va fi făcută bucățele și va trece la alții, afară de aceștia. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19314 Și când se va ridica, împărăția sa se va îmbucătăți și se va împărți în cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu pentru urmașii săi, nici după domnia cu care a domnit el, căci împărăția sa va fi smulsă pentru alții afară de aceștia. Onani mutuwo |
Un om e singur, singurel; Un fiu, un frate, după el Nu are. Totuși se trudește Și munca nu i se sfârșește, Iar ochii-i nu s-au săturat De bogății ce-a adunat. Nu se întreabă: „Pentru cine Muncesc, privându-mă pe mine, De tot ce poate fi plăcere?” Astfel, omul acela piere, Iar eu vă spun, cu-nțelepciune: Și-aceasta e deșertăciune.
Valea în care-i aruncată Cenușa doar și totodată, Sunt trupurile moarte-aduse Pentru a fi acolo puse, Cu tot cuprinsul câmpului, Al apelor Chedronului Și pân’ la unghiul porților Care sunt ale cailor – În partea de la răsărit – Au să ajungă, negreșit, Doar Domnului a fi-nchinate. Ele nu vor mai fi surpate, Nu vor mai fi nici pustiite, Căci nu vor mai fi nimicite.”
Atent, la coarne, am privit Și am văzut cum a ieșit Un corn mic care, așezat, În al lor mijloc s-a aflat. În fața lui, eu am văzut Trei coarne-apoi cum au căzut, Iar toate coarnele acele, Din primele, se vădeau ele. Cornul cel mic, am mai văzut Că ochi de om ar fi avut. O gură el a dobândit Și cu trufie a vorbit.
„Eu, patru îngeri, am văzut – În urmă – că au apărut. Îngeri-acești s-au adunat Și, în picioare, drept, au stat, În patru colțuri de pământ. Prinse, în ale lor mâini, sânt Acele patru vânturi care Suflă peste pământ și mare. Ei, vânturile, le-au oprit Și totul a încremenit: Mările nu mai unduiau, Copacii nu se mai mișcau.