Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 11:4 - Biblia în versuri 2014

4 Cum se va întări, de-odată, La fel va fi și sfărâmată Împărăția lui. Zdrobită Are să fie și-mpărțită În cele patru vânturi, dar Nu între cei care apar Urmași ai lui. N-o să mai fie, Tare, a lui împărăție, Precum sub el a fost odată, Căci în bucăți va fi tăiată, Dată fiind altora care Nu sunt urmașii ce îi are.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 La scurt timp după ce se va ridica la putere, împărăția lui va fi sfărâmată și va fi împărțită în cele patru direcții ale cerului, dar nu la descendenții lui. Ea nu va mai avea aceeași autoritate ca atunci când stăpânea el, căci împărăția lui va fi dezrădăcinată și va fi dată și altora pe lângă descendenții lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 După ce va fi înălțat, regatul lui va fi sfărâmat și va fi împărțit în cele patru direcții din care bat vânturile cerului. Dar fostul regat nu va rămâne urmașilor lui și nici nu va mai avea aceeași autoritate ca atunci când guverna el. Regatul acelui rege va fi dezrădăcinat și va fi dat și altor regi în afară de aceștia.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 După ce se va ridica, stăpânirea lui va fi distrusă și împărțită în cele patru vânturi ale cerului, dar nu pentru urmașii săi și nici pentru stăpânirea lui cu care a stăpânit, căci regatul lui va fi smuls și dat altora, dar nu alor săi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Și, cum se va întări, așa se va și sfărâma împărăția lui și va fi împărțită în cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu între urmașii lui și nici nu va fi tot atât de puternică pe cât era sub el, căci va fi făcută bucățele și va trece la alții, afară de aceștia.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și când se va ridica, împărăția sa se va îmbucătăți și se va împărți în cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu pentru urmașii săi, nici după domnia cu care a domnit el, căci împărăția sa va fi smulsă pentru alții afară de aceștia.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 11:4
24 Mawu Ofanana  

O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.


Un om e singur, singurel; Un fiu, un frate, după el Nu are. Totuși se trudește Și munca nu i se sfârșește, Iar ochii-i nu s-au săturat De bogății ce-a adunat. Nu se întreabă: „Pentru cine Muncesc, privându-mă pe mine, De tot ce poate fi plăcere?” Astfel, omul acela piere, Iar eu vă spun, cu-nțelepciune: Și-aceasta e deșertăciune.


Da, am să-i smulg, însă apoi, Îi voi aduce înapoi, Pentru că-n îndurarea Mea, Ei – iarăși – parte vor avea De țara dată-n stăpânire, Ca să le fie moștenire.


Dar dacă nu vor căuta, De-al Meu cuvânt a asculta, Atuncea, cu desăvârșire, Voi nimici de peste fire, De-ndată, tot poporul care Nu vrea să-Mi deie ascultare. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Eu sunt Cel care zic apoi, De-un neam sau de vreo-mpărăție: „Am să le smulg, să nu mai fie Sub soare, căci le nimicesc.”


Valea în care-i aruncată Cenușa doar și totodată, Sunt trupurile moarte-aduse Pentru a fi acolo puse, Cu tot cuprinsul câmpului, Al apelor Chedronului Și pân’ la unghiul porților Care sunt ale cailor – În partea de la răsărit – Au să ajungă, negreșit, Doar Domnului a fi-nchinate. Ele nu vor mai fi surpate, Nu vor mai fi nici pustiite, Căci nu vor mai fi nimicite.”


Dar Dumnezeu a cuvântat: „Îi spune lui Baruc, de-ndat’: „Voi dărâma ce am zidit, Voi smulge ceea ce-am sădit! E vorba despre-această țară.


Iar cele patru vânturi, iată, Asupra lui au să se-abată, Din cele patru părți pe care Cerul cel necuprins le are. În vânt, am să îi risipesc Pe cei care îl locuiesc Și nu va fi nici un popor Să nu aibă fugari de-ai lor, Cari din Elam să fi venit, Ca adăpost să fi găsit.


Atunci El zise: „Prorocește Și duhului tu îi vorbește! Vorbește fiu al omului Și prorocește-i duhului: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Duhule vino! Ce mai stai? Din cele patru vânturi, hai Și suflă peste morți-acei Ca astfel să-nvieze ei!”


Iată dar, ce-a spus Daniel: „În visul meu, eu am zărit Cum vânturile-au izbucnit. Sunt cele patru vânturi care, Furioase, au suflat pe mare. Aceste izbucniri de vânt, Toate-ale cerurilor sânt.


După aceea, m-am uitat, Iar ceea ce am observat, Mi se păruse fioros, Căci aducea cu un pardos Care, pe spate, am văzut Că patru aripi a avut, Asemenea păsărilor Ce sunt ale cerurilor. Fiara aceasta se vădea Că patru capete avea. Și i s-a dat o stăpânire, Precum cerea a ei menire.


Atent, la coarne, am privit Și am văzut cum a ieșit Un corn mic care, așezat, În al lor mijloc s-a aflat. În fața lui, eu am văzut Trei coarne-apoi cum au căzut, Iar toate coarnele acele, Din primele, se vădeau ele. Cornul cel mic, am mai văzut Că ochi de om ar fi avut. O gură el a dobândit Și cu trufie a vorbit.


Prin coarnele ce s-au săltat În locul cornului știut Că între ochi i-a fost crescut – Dar a fost frânt – sunt arătați, Apoi, alți patru împărați. Ăști împărați ce au să vie, Din neam de Greci, toți, au să fie. Dar după cum se va vedea, Așa puteri, nu vor avea.


Puternic, țapul s-a făcut, Dar când putere a avut Și-a frânt cornul acela mare. După această întâmplare, În locul lui, eu am văzut Că patru coarne i-au crescut. În patru vânturi îndreptate, Sunt coarnele noi, arătate.


„Fugiți din țara cea aflată În miazănoapte așezată, Pentru că v-am împrăștiat!” – Domnul a zis. „V-am alungat În patru vânturi câte sânt Pe fața-ntregului pământ!”


„Sunt cele patru vânturi care Umblă pe cer, fără-ncetare” – Îmi zise el – „căci au plecat Din locu-n care s-au aflat, Din fața Domnului Cel Sfânt, Care-i Stăpân peste pământ.”


Iisus le-a zis: „O-mpărăție, Când dezbinată o să fie În contră-i, fi-va pustiită. De-asemeni, fi-va nimicită Cetatea, casa dezbinată, Și împotrivă-și ridicată.


Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”


„Eu, patru îngeri, am văzut – În urmă – că au apărut. Îngeri-acești s-au adunat Și, în picioare, drept, au stat, În patru colțuri de pământ. Prinse, în ale lor mâini, sânt Acele patru vânturi care Suflă peste pământ și mare. Ei, vânturile, le-au oprit Și totul a încremenit: Mările nu mai unduiau, Copacii nu se mai mișcau.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa