Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 11:37 - Biblia în versuri 2014

37 De dumnezeii ce-i aveau Părinții lui – pe când trăiau – Seamă, nu o să țină el. Seamă, nu va ținea – defel – Nici de-a femeilor dorință, Căci va găsi de cuviință, Mai sus decât toți a se ține, Slăvindu-se numai pe sine.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

37 Nu va ține seamă nici de dumnezeii strămoșilor lui, nici de cel dorit de femei. El nu va ține seamă de niciun dumnezeu, ci se va mări pe sine însuși deasupra tuturor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

37 Nu va lua în considerare nici zeii strămoșilor lui, nici pe cel dorit de femei. El va ignora orice zeu; și se va auto-glorifica deasupra tuturor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

37 Nu va lua în seamă dumnezeii părinților lui, nici dorința femeilor și pe niciun dumnezeu al lor nu-l va lua în seamă, căci se va mări deasupra tuturor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

37 Nu va ține seamă nici de dumnezeii părinților săi, nici de dorința femeilor; cu un cuvânt, nu va ține seamă de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toți.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

37 Și nu va ține seamă de dumnezeii părinților săi, nici de dorința femeilor, nici nu va ține seamă de vreun dumnezeu oarecare: căci se va semeți mai presus de toți.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 11:37
14 Mawu Ofanana  

Femei-i zise: „Pedepsită Vei fi: durerea ta mărită, La fel însărcinarea ta. Vei naște greu. Dorința ta Va fi după al tău bărbat – El ca stăpân îți este dat!”


Din acest pom ca să gustați, Ca voi să nu vă deșteptați, Să fiți la fel ca Dumnezeu, Știind asemeni Lui mereu, Ce este rău și ce e bine. Așa e, crede-mă pe mine!”


„Eu sunt, pentru iubitul meu. El mă dorește tot mereu.


În a ta inimă ai spus: „Mă voi sui în ceruri, sus! Am să-mi pun jilțul de domnie Acolo, căci voiesc să fie Deasupra stelelor pe care, În mână, Dumnezeu le are. Muntele dumnezeilor – Muntele adunării lor – În miazănoapte-mi va da mie, Un loc care al meu să fie.


Mă voi sui, triumfător – Apoi – pe vârful norilor, Și am să fiu la fel și eu, Ca Prea Înaltul Dumnezeu!”


Îmi zise: „Fiu al omului, Doar printr-o lovitură vreau, Ce ai mai scump, ca să îți iau. Să nu plângi, să nu te jelești Și nici să nu te necăjești.


Îmi zise: „Fiu al omului, Spune aceluia pe care, Tirul, drept voievod, îl are: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că tu te-ai îngâmfat În inimă și-ai cuvântat Plin de mândrie, zicând: „Eu, Pe scaunul lui Dumnezeu, Ajuns-am să fiu așezat, Căci Dumnezeu – cu-adevărat – Sunt eu și sunt stăpânitor, Aici, în sânul mărilor”, Măcar că Dumnezeu nu ești, Ci doar un om tu te vădești Care doar ifose-ți dădeai De parcă Dumnezeu erai.


Cel care-i împărat va face, Atunci, numai precum îi place. Se va-nălța și – negreșit – Pe sine se va fi slăvit, Cu mult mai mult decât toți cei Care se cheamă dumnezei. Lucruri neauzite, el Are să spună despre Cel Ce-i Dumnezeul tuturor Și Domn al dumnezeilor. Atunci, el o să propășească, Până când o să se sfârșească Timpul menit pentru mânie, Căci împlinit are să fie Totul, precum s-a stabilit, Exact la timpul potrivit.


Cinste va arăta mereu, Pentru-al cetății dumnezeu, Pe care nu îl cunoșteau Părinții lui, pe când trăiau. Acestui dumnezeu, el are Să îi aducă cinste mare: Argint și aur o să-i dea, Lucruri de preț de-asemenea Și pietre scumpe, tot mereu.


În urmă, el s-a înălțat Și a ajuns pân’ la cel care Peste oștire-a fost mai mare, Smulgându-i jertfa necurmată, Spurcându-i astfel totodată, Locul locașului său sfânt.


Poate-ntre ei o să vedeți Femei frumoase, pe cari vreți, Neveste, să le-aveți apoi.


Să nu poftești ce e al său: Să nu poftești la casa lui, Nici la nevasta omului; Să nu poftești, în gândul tău, Roabă sau rob, ori boul său; Măgarul lui, să nu-l poftești Și-asemenea, să nu dorești Vreun lucru care e al său – Care-i al seamănului tău.”


Potrivnicul care, mereu, Mai sus de tot ce-i „Dumnezeu”, Vrea ca să fie înălțat Și peste tot ce-i arătat Vrednic a fi, de închinare. Din astă pricină, el are Să intre-n Templul Domnului, Ca să se-așeze-n locul Lui – Așa cum și-a dorit, mereu – Și să se dea, drept Dumnezeu.


Căsătoria, o opresc Oameni-aceștia, și-ngrădesc, A hranei întrebuințare – Adică lucrurile care Făcute-au fost, de Dumnezeu, Spre-a fi luate, tot mereu, Cu mulțumiri, de cei ce știu Și cred, în adevărul viu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa