Daniel 11:27 - Biblia în versuri 2014

²⁷ Cei doi – adică cei aflați Pe jilțurile de-mpărați – Doar rău să-și facă, vor căta. Chiar la o masă de vor sta Și împreună au să fie, Își vor vorbi cu viclenie. Însă nu au să izbutească Și astfel are să sosească Sfârșitul – cum e stabilit – Numai la timpul potrivit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁷ Cei doi regi, cu inimile înclinate spre rău, vor sta la aceeași masă și se vor minți unul pe altul, dar nu vor reuși, căci sfârșitul va fi la vremea hotărâtă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁷ Cei doi regi care vor avea în inimile lor dorința să facă rău, vor sta la aceeași masă și vor vorbi diplomatic, mințindu-se unul pe altul. Dar nu vor reuși (să supraviețuiască pentru mult timp, conform acelei înțelegeri); pentru că sfârșitul (lor) va fi la vremea stabilită.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁷ Amândoi regii vor avea la inimă să-și facă rău și la aceeași masă vor spune minciuni. Dar nu va avea succes, pentru că încă nu este sfârșitul timpului hotărât.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁷ Cei doi împărați nu vor căuta decât să-și facă rău unul altuia, vor sta la aceeași masă și vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, căci sfârșitul nu va veni decât la vremea hotărâtă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁷ Și inimile acestor doi împărați vor cugeta rău și vor vorbi minciuni la aceeași masă, dar aceasta nu va izbuti, căci sfârșitul va fi încă la vremea hotărâtă.

Daniel 11:27 Mawu Ofanana

2 Samuel 13:26

El însă – totuși – nu s-a dus, Ci către împărat a spus: „Lasă-l – de n-o să veniți voi – Pe frate-meu, Amnon, cu noi.” David l-a întrebat: „Ei bine, De ce să vină-Amnon, la tine?”

Psalmi 12:2

Minciuni doar, oamenii rostesc, Și buze au, amăgitoare. În inimă, ei găzduiesc Cuvintele lingușitoare.

Psalmi 52:1

Asupritorule, cum oare, Cu răutatea ta cea mare, Cutezi a te făli mereu? De bunătate, Dumnezeu E plin, iar îndurarea Lui Ține în veacul veacului.

Psalmi 58:2

Voi – dimpotrivă – dovediți, Nelegiuiri că săvârșiți. În cumpănă ați așezat Doar silnicie, ne-ncetat.

Psalmi 62:9

Da, o nimica-n fața Lui, Sunt toți feciorii omului! Minciună, ei se dovedesc, Iar puși în cumpănă, vădesc Că-s mai ușori decât se pare Că se arată o suflare.

Psalmi 64:6

Nelegiuiri ei plănuiesc Și-n urmă, astfel glăsuiesc: „Iată că planul e făcut Așa după cum noi am vrut”, Căci inima, în fiecare, E ca prăpastia cea mare.

Proverbe 12:20

Înșelăciunea locuiește În inimile celor care Cugetă răul; însă are Parte numai de bucurie, Cel ce la pace-o să îmbie.

Proverbe 19:21

În gând, mult, omul plănuiește, Însă-mplinire dobândește Doar ceea ce Domnu-a găsit, Precum că este potrivit.

Proverbe 26:23

Precum e zgura, pe pământ – De la argint turnată – sânt Și buza care e aprinsă Și inima, de rău, cuprinsă.

Езекиел 17:9

„Spune:”– a zis Cel cari mereu E Domn, precum și Dumnezeu – „Dar, are să îi meargă bine? Vulturul, cel dintâi, nu vine Să-i smulgă rădăcina mare Și să-i ia rodul ce îl are? Și n-au s-ajungă ofilite Frunzele care-s odrăslite? Ba da. Are să se usuce Și nu trebuie s-o apuce Mai multe mâini, sau un braț care Este nevoie a fi tare, Pentru ca-n urmă, acea vie, Din rădăcini, scoasă să fie.

Daniel 10:1

Anul al treilea se vădea, De când în Persia ședea Măritul Cir, drept împărat. În timpu-acela i s-a dat, Acest cuvânt, lui Daniel. Și Beltșațar se cheamă el. Cuvântul care i s-a dat, Lui Daniel, e-adevărat Și despre o nenorocire, Face acest cuvânt vorbire. Iar Daniel a dovedit Luare-aminte, negreșit, Și să-nțeleagă, a putut Visul pe care l-a avut.

Daniel 11:28

Când are să se-ntoarcă-apoi, În a lui țară, înapoi, Cu sine, mare bogăție Va duce, însă, vrăjmășie Va ține în inima lui, În contra legământului Cel sfânt și, împotrivă-i, el Are ca să lucreze-astfel.

Daniel 11:29

Apoi, la vremea rânduită – Mai din ‘nainte stabilită – Are să se pornească iar, Spre miazăzi, mânios. Dar, De astă dată – ține minte – Nu-i va mai merge ca-nainte.

Daniel 11:35

Din rândul înțelepților – În acel timp – mulți cădea-vor Și astfel fi-vor încercați, Albiți apoi, și curățați, Până la vremea de sfârșit, Așa precum s-a stabilit.

Daniel 11:40

Însă, la vremea de sfârșit, Cel care este împărat În miazăzi încoronat, Se va împunge-apoi, cu el. În urmă, împăratul cel Care se află așezat În miazănoapte-nscăunat, Ca o furtună o să vie, Asupra lui. El o să fie, De cai și care, întărit Ș, de corăbii însoțit. Va merge-asupra țării lui, Precum apele râului Ce se vor revărsa din matcă Și-n jurul lor, totul, îneacă.

Daniel 8:17

Spre mine, el s-a îndreptat Și-atuncea, m-am înspăimântat. Jos, la pământ, eu am căzut, Dar el, atunci când m-a văzut, Îmi zise: „Fiu al omului, Iată, vremea sfârșitului Arată astă viziune. Ia seama, la ce îți voi spune!”

Daniel 8:19

Și-n acest fel a cuvântat: „Am să-ți arăt ce va să fie În vremea ‘ceea de mânie, Căci viziunea – negreșit – Privește vremea de sfârșit.

Habacuc 2:3

Căci vremea ei e stabilită Și astfel a ei împlinire, Curând se-arată peste fire. Ea nu are ca să mințească, Dar dacă o să zăbovească, Așteapt-o însă, cu răbdare, Căci negreșit ea va apare.

Fapte 1:7

Le-a zis: „Curioși, să nu mai fiți, Căci voi nu trebuie să știți Nici vremuri, nici soroace. Toate, De Tatăl Meu, au fost păstrate, Sub stăpânirea Sa. Ci voi,

Fapte 17:31

A rânduit o zi când, iată, Lumi-i va face judecată, După dreptate, prin Acel Cari fost-a rânduit de El, Și pentru cari a dăruit Dovezi, de netăgăduit, Atuncea când L-a înviat, Dintre cei morți.” Cum au aflat

1 Tesaloniceni 5:1

„Cât despre vremuri de apoi Și de soroace, n-aveți voi, Nevoie, ca să vi se scrie.