24 Apoi, o să se năpustească – Fulgerător, pe negândite – În locurile dovedite Mai roditoare, în ținut. Atuncea, el va fi făcut Ceea ce nu au săvârșit Părinții lui, când au trăit, Precum și nici acel pe care, Tată, al său părinte-l are. Va-mpărți prada jefuită Și bogăția dobândită; La multe o să se gândească Și planuri are să urzească În contra cetățuilor. Dar toate-acestea ține-vor Numai o vreme, iar apoi,
24 Va veni pe neașteptate în locurile roditoare ale provinciei și va face ceva ce nu făcuseră nici părinții săi, nici părinții părinților săi: va împărți jaful, prada și bogățiile și va concepe planuri împotriva fortificațiilor, dar numai pentru o vreme.
24 Va intra prin surprindere în locurile productive ale provinciei; și va face ceva ce nu făcuseră nici părinții lui, nici părinții părinților lui. El va împărți prada, jaful și bogățiile, concepând planuri împotriva fortificațiilor. Dar acest lucru se va întâmpla numai pentru o vreme.
24 Va veni în timp de liniște în locurile fertile ale provinciei și va face ceea ce nu au făcut părinții lui și nici părinții părinților lui. Va prăda și va jefui și va lua ca pradă bunurile lor. Va face planuri împotriva fortărețelor, dar până la un timp.
24 Va intra pe neașteptate în locurile cele mai roditoare ale ținutului; va face ce nu făcuseră nici părinții lui, nici părinții părinților lui; va împărți prada, jafurile și bogățiile; va urzi la planuri împotriva cetățuilor, și aceasta va ține o vreme.
24 În vreme de pace va năvăli asupra locurilor celor mai grase ale ținutului și va face ce n‐au făcut părinții săi, nici părinții părinților săi: va risipi între ei prada și răpirea și averea: da, va unelti uneltirile sale împotriva locurilor întărite pentru o vreme.
Peste cetățile-ntărite, Peste ogoarele-nsorite, Sau peste case și cetăți Cari pline-au fost de bunătăți, Ori peste puțuri și măslini, Pomi roditori, vii sau smochini, Ei au ajuns să stăpânească, Prin bunătatea Ta cerească. Pe săturate au mâncat Și-n acest fel s-au îngrășat, Căci numai într-o desfătare Trăit-au ei, fără-ncetare.
Mereu, de el, să te ferești, Pentru că nu știi ce gândește; Poate, atunci când îți vorbește, Te-ndeamnă: „Bea, mănâncă bine!”, Dar inima sa nu-i cu tine.
Oile Mele se adună Să pască pe-o pășune bună, Iar stâna lor va fi la fel, Pe munți-nalți, din Israel. Acolo, vor avea odihnă Căci parte vor avea de tihnă În staulul cel nou făcut, Care se va vădi plăcut. Pășuni bogate-s lângă el, În marii munți, din Israel.
„Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „La multe ai să te gândești În acea zi, și-ai să urzești Planuri în minte, însă ele Se vor vădi doar planuri rele.
Pe Cel Prea-Nalt, fără-ncetare, Să Îl hulească doar, el are. Sfinții Celui Prea-Nalt, de el, Sunt asupriți în chip și fel. Vremuri și legea, să știți voi Că el le va schimba apoi. Sfinții, atunci, fi-vor luați Și-n ale lui mâini vor fi dați, Mai multe vremi cari, numărate, Vor fi trei vremi și jumătate.
Al ei pământ, voiesc apoi, Să-l cercetați, în urmă, voi: Să știți să-mi spuneți dacă-i gras, Sau de cumva sterp a rămas, Și dacă sunt copaci pe el. Luați, de pe pământu-acel, Și niște roade – ce găsiți. Plecați! Cu inimă să fiți!” Vremea în care ei plecau, Strugurii tocmai se coceau.
În urmă, mult argint i-au dat, Pe care ei le-au ridicat Din casele lui Bal-Berit, Și care fost-a prețuit La șaptezeci de sicli. El A folosit argintu-acel, Ca oameni fără căpătâi Să își adune mai întâi, În jurul lui – să îi plătească – Iar ei, mereu, să-l însoțească.