Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 11:21 - Biblia în versuri 2014

21 Apoi, un om disprețuit, În locul lui, o să domnească, Fără putere-mpărătească. El se va ridica de-odată Și-astfel împărăția toată O să o ia în stăpânire, Numai prin a lui uneltire.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 În locul lui se va ridica un om disprețuit, căruia nu i s-a dat măreție regală. El va veni pe neașteptate și va pune mâna pe regat prin conspirații.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 În locul lui va urca pe tronul regatului un om desconsiderat, căruia nu i se oferise faimă regală. El va veni în mod surprinzător și va deveni conducătorul regatului printr-un complot.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Apoi se va ridica un disprețuit în locul lui, căruia nu-i vor da cinstea domniei. El va veni în timp de liniște și va face să se întărească domnia prin intrigi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 În locul lui se va ridica un om disprețuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată și va pune mâna pe împărăție prin uneltire.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Și în locul său se va ridica un om de dispreț căruia nu‐i vor da cinstea împărăției, dar va veni în vreme de pace și va căpăta împărăția prin măguliri.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 11:21
17 Mawu Ofanana  

Cei răi, prezenți, oriunde sânt, Atâta timp cât se găsește Ticăloșia pe pământ Și între oameni stăpânește.


Privește cu dispreț la cel Ce-i vrednic de disprețuit, Însă cu cinste i-a primit Pe cei care – de bună seamă – Vădesc față de Domnul, teamă. Mereu, el este de cuvânt; Dacă va face-un jurământ, Nu își ia vorba înapoi, Chiar de-i în pagubă apoi.


Dulci ca smântâna, se vădesc Ale lor guri, când glăsuiesc. În inimi de privești apoi, Vedea-vei că poartă război. Ale lor vorbe sunt frumoase, Dar ele sunt alunecoase Ca untdelemnul din măsură. Însă atunci când ies din gură, Drept niște săbii se vădesc.


Cel ce-i atins de nebunie, Numit „ales” are să fie. Nu se va spune, de mișei, Că largă inimă au ei.


Cel cari în locu-i o să stea, Va pune, drept conducător – În urmă – un asupritor. Acesta, pus are să fie, Pe partea din împărăție Cari mai frumoasă se vădește. Domnia lui nu dăinuiește, Căci în câteva zile-apoi – Fără mânie sau război – El o să fie nimicit.


Însă aceia din popor Cari țin la Dumnezeul lor, Atuncea se vor ține tari Și au să facă isprăvi mari.


Când vor cădea, un ajutor Are să li se deie lor. Alăturea, au să le fie Unii, doar din fățărnicie.


În locul ei, are să vină – Chiar din aceeași rădăcină Din care și ea a ieșit – Un alt lăstar, deosebit. Acesta va porni apoi, Cu Siria, un greu război. Împărăția cea aflată În miazănoapte așezată, În a lui mână, va cădea, Să facă cu ea, ce va vrea, Căci el va fi biruitor.


Această hotărâre dată Asupra lui, a fost luată Acum, în sfatul străjilor, Căci înaintea sfinților, La cale a fost pusă ea, Pentru că-n acest fel se vrea Să știe cei vii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește – Neîncetat – că stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând în fruntea lor să stea Pe-acela pe care îl vrea, Căci îl înalță, ne-ndoios, Pe omul cel de mai de jos!”


Atent, la coarne, am privit Și am văzut cum a ieșit Un corn mic care, așezat, În al lor mijloc s-a aflat. În fața lui, eu am văzut Trei coarne-apoi cum au căzut, Iar toate coarnele acele, Din primele, se vădeau ele. Cornul cel mic, am mai văzut Că ochi de om ar fi avut. O gură el a dobândit Și cu trufie a vorbit.


Când timpul lor va fi trecut Și când cei răi vor fi umplut Măsura făr’delegilor, Se va ivi, în locul lor, Altul. Viclean, nerușinat Se va vădi ăst împărat.


El are ca să propășească Și are ca să izbutească În viclenii. De-aceea, el Inima-și va-ngâmfa astfel. Mulți dintre cei obișnuiți Ca să trăiască liniștiți, Vor fi pierduți atunci de el. Când va veni timpul acel, O să cuteze, mai apoi, Ca să pornească un război, Cu Domnul domnilor. Dar el Nu-nvinge în războiu-acel, Pentru că fi-va nimicit Fără să fi intervenit Vreo mână omenească. Iată –


Apoi, dintr-un corn, am văzut Cum un alt corn mic a crescut. Cornul acela s-a mărit Spre miazăzi, spre răsărit Și înspre țara minunată.


Asur, ascultă – negreșit – Ceea ce Domnu-a poruncit În contra ta: „Nu vei avea Urmași cari numele să-ți ia, Căci nimeni nu va fi la voi, Să-ți poarte numele apoi. Din casa celui cari, mereu, Fusese al tău dumnezeu, Voi strânge chipurile toate Care cioplite-s sau turnate. Al tău mormânt va fi săpat, Căci prea ușor, ai fost aflat.”


I-am zis că vreau să pedepsesc Casa pe care el o are, Pentru fărădelegea care, Feciorii săi chiar au făcut-o – Pe care Eli a știut-o. Prin ceea ce au săvârșit, Feciorii săi au dovedit Că vrednici sunt de lepădat, Iar Eli nu a încercat Să îi oprească-n nici un fel, Deși preot Îmi este El.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa