Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 11:17 - Biblia în versuri 2014

17 Apoi, se va gândi să ia Întreaga lui împărăție. Astfel, la el are să vie, Cu gânduri ce vor să se-arate Precum că sunt gânduri curate. El, prefăcut, are să fie, Iar pe-a lui fiică, de soție O să i-o dăruie, cu gând, De-al pierde-apoi, cât mai curând; Dar orișicum el va umbla, Ăst lucru nu se va-ntâmpla. Și planul n-o să-i izbutească.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Va avea de gând să vină cu toată puterea regatului său și va face o alianță cu el. Îi va da pe una dintre fetele sale de soție, ca să-i distrugă regatul, dar lucrul acesta nu va reuși și nu-l va ajuta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Va intenționa să vină cu toată forța regatului lui; și va face o alianță cu el, oferindu-i pe una dintre fiicele lui ca soție. Astfel, va dori să îi distrugă regatul; dar nu va reuși să facă acest lucru.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Își va propune să vină cu forța întregului său regat și cei drepți vor lucra cu el. I-o va da pe o fată dintre femei ca să-l ruineze, dar ea nu va rezista și nu va fi a lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Își va pune de gând să ia în stăpânire toată împărăția lui și, făcându-se că are gânduri curate cu el, îi va da pe fiică-sa de nevastă cu gând să-l piardă, dar lucrul acesta nu se va întâmpla și nu-i va izbândi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și își va îndrepta fața ca să vină cu puterea întregii sale împărății și cei drepți cu el și va lucra după plac: și‐i va da fala femeilor, ca s‐o strice, dar ea nu va sta, nici nu va fi pentru el.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 11:17
15 Mawu Ofanana  

Atuncea, Hazael – cel care Era în Siria mai mare – Război, cu Gatul, a pornit, Pe care l-a și cucerit. Din locu-acel, cu oastea lui, Contra Ierusalimului El plănuise să pornească, Voind ca să îl cucerească.


Cuprins de teamă, Iosafat, Spre Dumnezeu, s-a îndreptat Și-un post, în Iuda, a vestit.


Cari se vădesc dușmani ai mei, Dau înapoi când strig la Tine, Pentru că știu că ești cu mine!


În gând, mult, omul plănuiește, Însă-mplinire dobândește Doar ceea ce Domnu-a găsit, Precum că este potrivit.


Căci cu oștire, Faraon Nu o să vină, ca apoi, Să îl ajute, în război, Când întăriri vor fi-nălțate Și șanțuri mari vor fi săpate Ca multe suflete să cadă În gheara nimicirii, pradă.


Îmi zise: „Fiu al omului, Către copiii cei pe care Poporul lui Amon îi are, Întoarce-te ca să vorbești Și-n contra lor să prorocești!


În urmă, o tigaie ia. Din fier, voiesc să fie ea. Pune-o apoi, să șeadă bine, Între cetate și-ntre tine. Contra cetății îndreptată Să-ți fie fața. Strâmtorată, Să se simțească ea, astfel. Aceasta, pentru Israel, Un semn va trebui să fie, De care toți voiesc să știe!


Când timpul se va fi-mplinit, Întinde-ți brațul dezgolit Și-ntoarceți fața înapoi, Către Ierusalim și-apoi, Va trebui ca să vorbești Și-n contra lui să prorocești.


De-asemeni, el se va uita Spre țară și se va-ndrepta Spre cetățuile pe care, Întinsa lui țară le are. Însă o să se poticnească Și nimeni n-o să-l mai găsească După ce, astfel, va cădea.


După ce șasezeci și doi De săptămâni vor trece-apoi, Stârpit va fi unsul – îți zic – Și nu va mai avea nimic. Poporul unui domn apare Spre-a nimici cetatea-n care Locașul sfânt este aflat. Locașul nu va fi cruțat Și-apoi, sfârșitul ăstui loc Veni-va ca printr-un potop. Războiul este pregătit Să țină până la sfârșit. Alături lui, de-asemenea, Și pustiirea va ținea.


Acel popor o să sosească Gândind numai să jefuiască. A lui privire se arată, De lăcomie, încărcată. Mulți, ca nisipul, s-au vădit Toți cei pe cari i-au înrobit.


Cel care nu este cu Mine, E împotriva Mea, iar cine N-a strâns cu Mine, dovedește Că el, de fapt, doar risipește.


Acel care nu e cu Mine, E împotriva Mea; iar cine, La strâns, cu Mine nu pornește, Acela numai risipește.”


Când vremea s-a apropiat – Iisus urmând a fi luat La ceruri – El a socotit Că este timpul potrivit, Ca, spre Ierusalim, să plece, Să-nfrunte ce se va petrece.


Deci, ce va spune orișicare, În fața ăstor lucruri, oare? Dacă e Dumnezeu cu noi, Cine ne e-mpotrivă-apoi?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa