Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 11:16 - Biblia în versuri 2014

16 Cel ce-mpotriva lui pornește Va face după cum dorește, Căci n-o să fie nimenea, Cari împotrivă să îi stea. El se va îndrepta, de-odată, Spre țara ‘ceea minunată. În ea, are să se oprească Și are ca să nimicească Tot ce, în mâini, îi va cădea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Cel ce va veni împotriva lui va face cum îi va plăcea și nu-i va sta nimeni împotrivă. El se va opri în țara cea frumoasă, având puterea de a distruge.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Cel care va veni împotriva lui, va acționa cum îi va plăcea; și nimeni nu i se va (putea) opune. El se va opri în țara minunată, având forța distrugerii ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Cel care va veni împotriva lui va face ceea ce va voi și nu va fi cine să stea în fața lui; el va sta în țara frumuseții și distrugerea va fi în mâna lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Cel ce va merge împotriva lui va face ce va voi și nimeni nu i se va împotrivi; el se va opri în țara minunată, nimicind cu desăvârșire tot ce-i va cădea în mână.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și cel ce vine împotriva lui va face după voia sa și nu va fi cine să stea înaintea lui și va sta în țara frumuseții și în mâinile sale va fi nimicire.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 11:16
11 Mawu Ofanana  

În Iuda va pătrunde el Și se va revărsa. Astfel, Va năvăli crescând încât Are-a ajunge pân’ la gât. Emanuele, pe-a sa cale, Întreg pământul țării tale, Oștirea lui o să-l cuprindă, Când aripa o să și-o-ntindă!”


În gânduri adâncit eram Și în a Mea sine ziceam: „Cum să te pun printre acei Cari se vădesc aleși ai Mei Și să te trec la moștenire, Ca să poți pune stăpânire Pe țara ‘ceea minunată Care-i podoabă nestemată – Podoabă a podoabelor – A tuturor neamurilor? Credeam că Îmi vei spune „Tată!” Și n-ai să te abați, vreodată, Din calea Mea și-al Meu cuvânt.


Dar un puternic împărat – Viteaz – se va fi arătat Și va domni în timpu-acel. Putere o să aibă el, Și astfel o să stăpânească Așa precum o să voiască.


Cel care-i împărat va face, Atunci, numai precum îi place. Se va-nălța și – negreșit – Pe sine se va fi slăvit, Cu mult mai mult decât toți cei Care se cheamă dumnezei. Lucruri neauzite, el Are să spună despre Cel Ce-i Dumnezeul tuturor Și Domn al dumnezeilor. Atunci, el o să propășească, Până când o să se sfârșească Timpul menit pentru mânie, Căci împlinit are să fie Totul, precum s-a stabilit, Exact la timpul potrivit.


El o să intre, dintr-odată, În țara ‘ceea minunată Și zeci de mii de oameni, pradă, În gheara morții au să cadă, Pentru că foarte mulți, în ea, În acea vreme, vor cădea. Edomul va avea scăpare Și cu Moabul, după care Fruntașii în Amon aflați, Din mâna lui vor fi scăpați.


Va-ntinde corturile lui – Corturi ale palatului – Pe locurile care sânt Chiar între muntele cel sfânt Și prea slăvit, și între mare. Apoi, în locu-acela are Să se arate-al său sfârșit. Nimeni nu se va fi găsit Ca să îi fie-alăturea, Pentru ca ajutor să-i dea.”


Mărimea care i-a fost dată Făcutu-l-a – cum ai văzut – În toată lumea, cunoscut. Popoarele neamurilor – Indiferent de limba lor – De-a lui putere, se temeau Și înainte-i tremurau, Căci împăratul a putut Să facă după cum a vrut, Pentru că viața omului Era-n mâna-mpăratului. Putea ucide sau putea, Cruțare vieții să îi dea. Putea să-nalțe pe acel Pe care îl ales el, Sau să coboare el putea Pe orișicine, cum voia.


Cu coarnele, el împungea Către apus și-asemenea Spre miazăzi și, negreșit, Spre miazănoapte. N-am zărit Vreo fiară care ar putea Ca împotrivă să îi stea, Iar cei ce-n mână i-au căzut, Să scape, nu au mai putut. Acel berbece nu făcea Decât așa precum voia, Din pricina puterii care I se făcuse foarte mare.


Eu l-am văzut cum a venit Și-n urmă cum s-a repezit Peste berbec, cari nu putea Ca împotrivă să îi stea. A frânt și coarnele pe care Le-avea berbecu-acela mare. Jos, la pământ, l-a aruncat Și în picioare l-a călcat, Căci pe berbece nu putea Să îl mai scape nimenea.


Apoi, dintr-un corn, am văzut Cum un alt corn mic a crescut. Cornul acela s-a mărit Spre miazăzi, spre răsărit Și înspre țara minunată.


Nimenea, împotriva ta, Cât vei trăi, nu îți va sta. Cu tine, am să fiu mereu, Precum cu Moise fost-am Eu. N-am să te las, căci am de gând Să nu te părăsesc, nicicând.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa