Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 11:15 - Biblia în versuri 2014

15 Cel care este împărat În miazănoapte așezat Va cuceri, pe negândite, Cetățile cele-ntărite. Când o să vină acea zi, Oștirile din miazăzi, Să țină piept nu vor putea. Nici ele și de-asemenea Nici floarea oamenilor care În slujbă împăratu-i are, Căci nimeni n-o să izbutească, Atunci, să i se-mpotrivească.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Când regele din nord va veni, va ridica rampe de asalt și va cuceri o cetate fortificată. Oștile regelui din sud nu-i vor putea sta împotrivă și nici chiar oamenii cei mai aleși nu i se vor putea împotrivi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Când va veni regele din Nord, va ridica rampe pentru asalt și va cuceri un oraș fortificat. Forțele regelui din Sud nu i se vor putea opune nici chiar atunci când vor participa la luptă trupele lui special antrenate pentru război.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Regele din nord va veni, va înălța parapeți și va captura cetatea fortificată. Puterile din sud nu se vor ridica, nici cei mai aleși ai lor, pentru că nu vor avea forță să reziste.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Împăratul de la miazănoapte va înainta, va ridica întărituri și va pune mâna pe cetățile întărite. Oștile de la miazăzi, nici chiar floarea oamenilor împăratului nu vor putea să țină piept, nu vor avea putere să se împotrivească.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Și împăratul de la miazănoapte va veni și va ridica îngrădiri și va lua cetatea întărită: și oștile celui de miazăzi nu se vor împotrivi, nici poporul său ales, căci nu va fi putere de împotrivire.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 11:15
11 Mawu Ofanana  

Așa vorbește Domnul – Cel Ce-i Dumnezeu în Israel – De casele cele pe care Cetatea voastră-acum le are, De-mpărăteștile palate Care, curând, vor fi surpate Spre-a lăsa loc pentru oștire, Pentru un șanț de întărire Și pentru săbii, când va sta


„Grabnic, pe ziduri vă urcați, Dar nu de tot le dărâmați! Luați acești butuci, de-ndată, Căci nu ai Domnului se-arată!


De nouă ani avea domnia, În stăpânire, Zedechia. Luna a zecea se scurgea, Din an, și tocmai începea A zecea zi. Atunci, cel care Era în Babilon mai mare, Cu multă oaste a plecat Spre Iua și a-mpresurat Ierusalimul. Așadar, Oastea lui Nebucadențar, De-asediu lung, s-a pregătit, Căci întăriri multe-a zidit.


„Căci cu un glas răsunător, Cel care-i Domn al oștilor A spus în acest fel: „Tăiați Copacii toți și ridicați Șanțuri, ca să împrejmuim Cetatea din Ierusalim! Ea e cetatea răzvrătită Ce trebuie-a fi pedepsită! Ea e cetatea cea în care Se află multă apăsare.


Căci cu oștire, Faraon Nu o să vină, ca apoi, Să îl ajute, în război, Când întăriri vor fi-nălțate Și șanțuri mari vor fi săpate Ca multe suflete să cadă În gheara nimicirii, pradă.


Înfățișează-o-mpresurată, Cu un șanț mare-nconjurată, Cu-ntărituri în al ei jur Și cu oștiri, jur împrejur. Apoi, în juru-i, îți mai cer, Ca să ridici berbeci de fier.


În acel timp, vor încerca Mai mulți, de a se ridica În contra celui așezat În miazăzi ca împărat. Atunci, alăturea de ei, Veni-vor niște derbedei – Chiar din al tău popor ieșiți – Căci și ei fi-vor răzvrătiți, Spre-a se-mplini vedenia. Însă să știi că vor cădea.


În urmă, au să se unească Acele două-mpărății, La numai câțiva ani, să știi. Fata celui ce-i împărat În miazăzi încoronat, În miazănoapte o să vie, Căci ea are a-i fi soție Celui care s-a înălțat, În miazănoapte, împărat. În acest fel, fără-ndoială, O să se facă o-nvoială. Însă această încercare, Ca mijloc de ajutorare, Nici un folos nu va avea. Alte-ncercări, de-asemenea – Așa cum o să se vădească – Nu vor putea să-i folosească. Fata, la moarte, va fi dată Apoi, la fel și al ei tată – Cu tot alaiul ce-l avea – Și cei ce s-au legat de ea.


Eu l-am văzut cum a venit Și-n urmă cum s-a repezit Peste berbec, cari nu putea Ca împotrivă să îi stea. A frânt și coarnele pe care Le-avea berbecu-acela mare. Jos, la pământ, l-a aruncat Și în picioare l-a călcat, Căci pe berbece nu putea Să îl mai scape nimenea.


Nimenea, împotriva ta, Cât vei trăi, nu îți va sta. Cu tine, am să fiu mereu, Precum cu Moise fost-am Eu. N-am să te las, căci am de gând Să nu te părăsesc, nicicând.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa