Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 11:12 - Biblia în versuri 2014

12 Atuncea, împăratul are A fi cuprins de îngâmfare Și-o să doboare zece mii, Dar nu va birui. Să știi

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Când mulțimea va fi învinsă, regele din sud se va mândri în inima lui. El va doborî zeci de mii, dar tot nu va fi învingător.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Când armata (celuilalt) va fi învinsă, inima regelui din Sud va deveni arogantă. Va omorî zeci de mii de oameni; dar tot nu va fi învingător.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 După ce va fi luată mulțimea, i se va înălța inima, va face să cadă zeci de mii, dar tot nu va fi puternic.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Atunci, inima împăratului se va îngâmfa, va doborî zece mii, dar tot nu va birui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și după ce va lua mulțimea, inima i se va semeți și va doborî zeci de mii, dar nu va birui.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 11:12
19 Mawu Ofanana  

Tu, oștile Edomului – Precum aflat-am – le-ai bătut Și văd că a și început Să-ți crească inima. Mai bine – Cred eu – că este, pentru tine, La a ta casă de vei sta Mândrindu-te cu slava ta. De ce vrei să stârnești un rău – Acuma – peste capul tău, Prin cari distrusă o să fie Și a lui Iuda-mpărăție?”


Tu, oștile Edomului – Precum aflat-am – le-ai bătut Și văd că a și început Să-ți crească inima. Mai bine, Cred eu că este pentru tine, La a ta casă de vei sta, Mândrindu-te cu slava ta. De ce vrei să stârnești un rău – Acuma – peste capul tău, Prin cari distrusă o să fie Și a lui Iuda-mpărăție?”


Când Ozia ajunse mare – Când s-a simțit destul de tare – Inima lui s-a înălțat Și spre pieire l-a-ndreptat. Față de Domnul, s-a vădit Precum că a păcătuit, Intrând în Templul Domnului Și aducând, pe-altarul Lui, Tămâie, deși nu avea


Dar Ezechia s-a pripit Și n-a știut să prețuiască Bunăvoința cea cerească, Iar inima i s-a-ngâmfat. Mânia Domnului, de-ndat’, Din cer, asupră-i a venit. Mânia ceea i-a lovit Pe cei ce-n Iuda locuiau Sau la Ierusalim ședeau.


‘Naintea morții, e mândria; Iar a căderii e trufia.


Inima ți s-a îngâmfat Și-nțelepciunea ți-ai stricat Din pricină că tu erai Frumos și strălucire-aveai. De-aceea, fi-vei azvârlit Jos – la pământ – și dăruit Priveliște-mpăraților Popoarelor neamurilor.


Îmi zise: „Fiu al omului, Spune aceluia pe care, Tirul, drept voievod, îl are: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că tu te-ai îngâmfat În inimă și-ai cuvântat Plin de mândrie, zicând: „Eu, Pe scaunul lui Dumnezeu, Ajuns-am să fiu așezat, Căci Dumnezeu – cu-adevărat – Sunt eu și sunt stăpânitor, Aici, în sânul mărilor”, Măcar că Dumnezeu nu ești, Ci doar un om tu te vădești Care doar ifose-ți dădeai De parcă Dumnezeu erai.


Cu-nțelepciunea ce-o aveai Și cu negoțul ce-l făceai, Averile ți le-ai săltat, Iar inima ți s-a-ngâmfat.


Pe cel în miazăzi aflat. Atunci acesta, mâniat, Grabnic la luptă o să vie Cu cel ce este la domnie În miazănoapte așezat. Oștirea ăstui împărat Are să fie nimicită De către oastea rânduită De cel ce este împărat, În miazăzi încoronat.


Că împăratul cel aflat În miazănoapte așezat, Se va întoarce înapoi, Căci oastea ce-o va strânge-apoi, Va fi mai mare decât cea Ce înainte o avea. Dar după câțiva ani apoi, El va fi gata de război. Cu oastea lui, bine-narmată, O să pornească de îndată, Spre cel ce este așezat În miazăzi, drept împărat.


Tu – precum văd – ai cutezat Acuma, de te-i ridicat În contra Celui cari, mereu, E-al cerurilor Dumnezeu. Vasele-aflate-n Casa Lui – Vase-nchinate Domnului – ‘Naintea ta, tu ai cerut A fi aduse și-ai băut Din ele, tu și toți cei cari Sunt slujitorii tăi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui. Ați băut viu și-ați lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Ați lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, Din piatră sau din lemn, ciopliți, Care nu văd, n-aud nimic Și n-au pricepere, vă zic! Nu ai dat slavă Domnului, Cel care are-n mâna Lui Suflarea ta. Căile tale Se află în mâinile Sale!


El are ca să propășească Și are ca să izbutească În viclenii. De-aceea, el Inima-și va-ngâmfa astfel. Mulți dintre cei obișnuiți Ca să trăiască liniștiți, Vor fi pierduți atunci de el. Când va veni timpul acel, O să cuteze, mai apoi, Ca să pornească un război, Cu Domnul domnilor. Dar el Nu-nvinge în războiu-acel, Pentru că fi-va nimicit Fără să fi intervenit Vreo mână omenească. Iată –


Seama luați, să nu vă fie Inima plină de mândrie Și-apoi, de Domnul, să uitați – De Cel de care-ați fost scăpați, Din al Egiptului ținut Și din robi, liberi v-a făcut;


Nici să nu fie cineva Cari, de curând, e-ntors, cumva, La Dumnezeu și, îngâmfat, Să se trezească, de îndat’, Și-apoi, să pice-asupra lui Pedepsele diavolului.


La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa