Daniel 10:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Atuncea când l-am auzit Pe acel om că mi-a vorbit, Cu fața la pământ – de-ndat’ – Eu am căzut, jos, leșinat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leșinat cu fața la pământ.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Apoi am auzit sunetul cuvintelor lui. Iar când l-am auzit, am căzut leșinat cu fața spre pământ.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Am auzit glasul cuvintelor lui; când auzeam glasul cuvintelor lui, eram ca adormit, cu fața la pământ.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Am auzit glasul cuvintelor lui și, pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pământ.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Totuși am auzit glasul cuvintelor sale: și când am auzit glasul cuvintelor sale, am căzut într‐o mare amețeală pe fața mea, cu fața la pământ.

Daniel 10:9 Mawu Ofanana

Geneza 15:12

În zare, soarele-a apus. De-un somn adânc, a fost răpus Avram – apoi s-a-nspăimântat, În întuneric cufundat.

Geneza 2:21

Văzând aceasta, Dumnezeu L-a cufundat într-un somn greu. Din trupul celui adormit A scos o coastă, și-a lipit Carnea la loc, cum era ea.

Iov 33:15

Prin vise, prin vederi de noapte Ajung la noi ale Lui șoapte, Când omul e întins în pat Și-n somn adânc e cufundat.

Iov 4:13

Eram, atuncea, adormit; Eram exact în clipa când, De-a nopții vise, al meu gând, Puternic, era frământat, Când omul este cufundat În somn adânc; eu am simțit

Кынтаря кынтэрилор 5:2

„Am adormit, însă veghea, Neobosit, inima mea… Atuncea, auzit-am eu Cum bate prea iubitul meu Și-atuncea doar – în acel ceas – Am auzit eu, al său glas: „Deschide-mi, soră prea iubită, Tu scumpă și neprihănită, Tu porumbițo. Iată, vin! De rouă-mi este capul plin, Și simt cum cârlionții mei – De-ai nopții picuri – îmi sunt grei.”

Daniel 10:16

Apoi, iată că cineva, Având chip asemănător Copiilor oamenilor, Îndată, mâna și-a întins Și buzele mi le-a atins. Atuncea, gura mi-am deschis Și-aste cuvinte i le-am zis, Celui pe care l-am văzut Că înainte mi-a șezut: „O, domnul meu, vedenia Groază-a adus, asupra mea Și-orice putere mi-a pierit!

Daniel 8:18

Pe când vorbea, eu am picat, Jos, la pământ, și-am leșinat. El m-a atins însă, și-apoi M-a așezat iar, înapoi, În locu-n care am mai stat

Habacuc 3:16

Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?

Luca 22:45

Când termină, a revenit, La ucenici, dar i-a găsit Dormind – de întristări zdrobiți –

Luca 9:32

Petru și cei ce-L însoțeau, Din greu, cu somnul, se luptau. Însă, atunci, când s-au trezit Iar ochii li s-au limpezit, Văzură slava Domnului Și, pe cei doi, în jurul Lui.

Revelația 1:17

Speriat, atunci când L-am văzut, Ca mort, îndată, am căzut. El, mâna dreaptă, Și-a întins, Zicând, după ce m-a atins: „Să nu te temi, pentru că Eu Sunt Cel dintâi, precum – mereu – Sunt Cel din urmă, negreșit;