Daniel 10:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Rămas-am singur, după care, Vedenia aceasta mare, Eu am avut-o. M-au lăsat Puterile și mi-am schimbat Culoarea-ndată. Mi-am simțit Și fața cum mi s-a sluțit, Căci orice vlagă mi-am pierdut, Când aste lucruri le-am văzut.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Astfel am fost lăsat singur, privind această mare vedenie. Puterea m-a părăsit, culoarea feței mi s-a schimbat ca la un mort și am rămas fără vlagă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Astfel, am fost lăsat singur. Stăteam și priveam această mare viziune. Nu am mai avut forță (ca înainte), culoarea feței mi s-a schimbat devenind ca a unui mort; și am rămas fără energie.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Eu am rămas singur și am văzut această apariție mare. Nu a mai rămas în mine nicio putere, aspectul mi s-a schimbat ca al unui [om] distrus și nu mi-a mai rămas nicio putere.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Eu am rămas singur și am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, fața mi s-a sluțit și am pierdut orice vlagă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Și am rămas singur și am văzut această mare vedenie și n‐a rămas putere în mine: căci frumusețea mea s‐a schimbat în sluțenie și nu mi‐a rămas putere.

Daniel 10:8 Mawu Ofanana

Geneza 32:31

Răsărea soarele, când el Trecea pe lângă Peniel. Ușor, din coapsă, șchiopăta –

Exodul 3:3

El zise: „Mă întorc îndată, Să văd această minunată Vedenie – ce e cu ea, Și pentru ce rugul ardea, Și-arde și-acum, necontenit, Fără să fie mistuit.”

Daniel 10:16

Apoi, iată că cineva, Având chip asemănător Copiilor oamenilor, Îndată, mâna și-a întins Și buzele mi le-a atins. Atuncea, gura mi-am deschis Și-aste cuvinte i le-am zis, Celui pe care l-am văzut Că înainte mi-a șezut: „O, domnul meu, vedenia Groază-a adus, asupra mea Și-orice putere mi-a pierit!

Daniel 10:17

Aș fi putut să fi vorbit, Cumva – apoi – domnului meu, Al cărui rob mă aflu eu? Puterile mi le-am pierdut Și nici suflare n-am avut!”

Daniel 7:28

În locu-acesta s-au sfârșit Vorbele ce le-am auzit. Eu, Daniel, m-am tulburat De gânduri și mi s-a schimbat Culoarea feței, negreșit. Dar tot ceea ce-am auzit. Cu mare grijă-am ascultat Și-n a mea inimă-am păstrat.

Daniel 8:27

Eu, Daniel, am leșinat Și am căzut bolnav, la pat, Mai multe zile, după care M-am ridicat iar, în picioare. După aceea, mi-am văzut De treburi, ca la început, Și astfel eu m-am apucat De lucrul meu, pentru-mpărat. Eram uimit de ce-am văzut, Dar nimenea nu a știut.

Daniel 8:7

Eu l-am văzut cum a venit Și-n urmă cum s-a repezit Peste berbec, cari nu putea Ca împotrivă să îi stea. A frânt și coarnele pe care Le-avea berbecu-acela mare. Jos, la pământ, l-a aruncat Și în picioare l-a călcat, Căci pe berbece nu putea Să îl mai scape nimenea.

Habacuc 3:16

Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?

Matei 17:6

S-au prăbușit înspăimântați, Cei trei discipoli, la pământ, Pătrunși de glasu-acela sfânt.

Marcu 9:6

Drept adăpost.” A cuvântat Așa, fiind înspăimântat, De toate câte le-a văzut, Căci, ce să spună, n-a știut.

Ioan 16:32

Că vine-un ceas, când, risipiți, Veți fi cu toții, primprejur, La ale voastre și – singur – Mă veți lăsa voi; însă Eu Nu-s singur – sunt cu Tatăl Meu.

2 Corinteni 12:7

Însă, ca nu cumva să-mi fie Inima plină, de mândrie, Pentru descoperirea care, Atâta strălucire are, În carne, mi-a fost pus, pe dată, Un mic țepuș, care se-arată Sol al Satanei și, mereu, Fiind prezent în trupul meu, Mă pălmuiește, ne-ncetat, Ferindu-mă de-a fi-ngâmfat.

Revelația 1:17

Speriat, atunci când L-am văzut, Ca mort, îndată, am căzut. El, mâna dreaptă, Și-a întins, Zicând, după ce m-a atins: „Să nu te temi, pentru că Eu Sunt Cel dintâi, precum – mereu – Sunt Cel din urmă, negreșit;