Daniel 10:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Avea un trup deosebit, Ca piatra cea de hrisolit. Ca fulgerul, îi strălucea Fața. Atunci când mă privea, Ai săi ochi, mie îmi păreau Precum că flăcări vii erau. Apoi, brațele omului Și-asemeni picioarele lui Precum arama lustruită Mi s-au părut. Asemuită Putea fi vocea omului, Cu tunetul, căci glasul lui Era ca vuietul pe care Îl face o mulțime mare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Trupul lui era asemenea crisolitului, fața lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torțele de foc, brațele și picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulțimii.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Corpul lui era asemănător crisolitului. Fața lui avea strălucirea fulgerului. Ochii lui erau ca cea mai intensă flacără de foc. Avea mâinile și picioarele ca bronzul lustruit; iar vocea lui era ca zgomotul produs de o mare mulțime de oameni.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Trupul său era asemenea crisolitului; fața lui era ca înfățișarea unui fulger; ochii săi erau ca torțele aprinse, brațele și picioarele lui erau asemenea bronzului lustruit, iar glasul cuvintelor lui era ca glasul unei mulțimi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Trupul lui era ca o piatră de crisolit, fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau niște flăcări ca de foc, dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă lustruită și glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ și trupul său era ca hrisolitul și fața sa ca înfățișarea fulgerului și ochii săi ca făcliile de foc și brațele sale și picioarele sale ca privirea aramei lustruite și glasul cuvintelor sale ca glasul unei mulțimi.

Daniel 10:6 Mawu Ofanana

Exodul 28:20

În rândul patru, hrisolit, Onix și-n urmă, un iaspis. Așa cum înainte-am zis, Aceste pietre, prelucrate Vor fi, și-n aur ferecate.

Кынтаря кынтэрилор 5:14

Mâinile lui, niște inele Din aur sunt, având pe ele, Ferecături de hrisolit. Un chip de fildeș, lustruit, E trupul său, având un șir Format din pietre de safir, Cu care este-nconjurat.

Езекиел 1:14

Făpturile-au pornit apoi, Și-au alergat iar, înapoi. Când s-au întors, s-au dovedit, Iuți – ca un fulger – negreșit.

Езекиел 1:16

Înfățișarea roților – Precum și materialul lor, Din cari ele s-au întocmit – Păreau a fi de hrisolit. Acele patru roți erau Asemenea, căci se vădeau Aidoma la-nfățișare Și tot la fel la îmbinare. Ele erau deosebite, Căci astfel fost-au întocmite, Încât construcția lor, toată, Părea să fie roată-n roată, Pentru că roata se vădea A fi-n mijlocul alteia.

Езекиел 1:24

Făpturile, când se mișcau, Aripile le vâjâiau, Asemeni unor ape cari Se dovedeau nespus de mari, Și precum glasul cel pe care Atotputernicul îl are. Când se mișcau, neîndoios, Vuiet scoteau, gălăgios, Precum răsună-n largul firii Vuietul groaznic al oștirii. Făpturile, când se opreau, În jos, aripile-și lăsau.

Езекиел 1:7

Picioare drepte au avut, Iar talpa lor mi s-a părut Că e precum piciorul cel Pe cari îl are un vițel. Ca și arama lustruită, Era lumina răspândită De către ele, căci luceau Necontenit și scânteiau.

Езекиел 10:9

Jos, pe pământ, am mai văzut Că heruvimii au avut, La fiecare față dată, Câte o roată așezată. Înfățișarea roților, Precum și-a materialelor Din cari ele s-au întocmit, Părea a fi de hrisolit.

Езекиел 40:3

În locu-acela am văzut Un om ce-n poartă a șezut, Cari, o prăjină, a luat Și-o sfoară, pentru măsurat. Sfoara pe care o avea, A fi din in, se dovedea, Iar omul, la înfățișare, Asemenea aramei, pare.

Езекиел 8:2

Și iată că am observat Un chip care, la-nfățișare, Asemeni unui om apare. Din jurul coapselor, în jos, Era un foc, neîndoios; Iar de la coapse-n sus, părea A fi ceva ce strălucea, Putând a fi asemuită Doar cu arama lustruită.

Matei 17:2

Iisus, pe vârful muntelui, ‘Naintea lor, Și-a preschimbat Fața. Uimiți, ei s-au uitat La fața Lui, cum strălucea Ca soarele, cum răspândea Lumină, haina Sa, în jur, Fiind, din al luminii șnur,

Matei 28:3

Ca fulgerul, el apărea, Cu haine albe ca de nea, Șezând pe piatra prăvălită.

Luca 9:29

În vremea-n care S-a rugat, Înfățișarea-I s-a schimbat, Iar hainele I s-au albit Și cu putere-au strălucit.

Revelația 10:1

„Apoi, când iarăși m-am uitat, Alt înger mi s-a arătat. Era puternic și-a pornit, Din cer, în nor învăluit. Purta, de-asupra capului, Un arc al curcubeului. Fața-i era ca soarele, Și stâlpi de foc, picioarele. Din cer se pogora ușor, Învăluit fiind în nor.

Revelația 19:12

Precum e para focului, Așa erau și ochii Lui. Pe cap, cununi, El a purtat, Care erau de împărat. Un nume, scris, El mai avea, Pe care nimeni nu-l știa, Pentru că numele acel E cunoscut numai de El.

Revelația 2:18

Scrie-i la îngerul pe care, În Tiatira-n frunte-l are Biserica: „Iată ce-a spus Fiul Părintelui de Sus; Privirile ochilor Lui Sunt ca și para focului; Picioarele Îi par să fie Ca și arama ruginie, Aprinsă și strălucitoare, Arsă în focul de cuptoare.

Revelația 21:20

A cincea doar sardonix are; Din sardiu-a șasea se vădea, A șaptea hrisolit avea; A opta, e beril; topaz, A noua este; hrisopaz, A fi a zecea, s-a vădit; A unsprezecea s-a zidit, Doar din iacint și mai venea, Apoi, a douăsprezecea Care – așa cum am văzut – Din ametist doar, s-a făcut.