21 Am să îți fac de cunoscut Înscrisul care s-a trecut În cartea adevărului, Ca să cunoști cuprinsul lui. Nimeni nu-mi vine-n ajutor În contra domnitorilor, Doar voievodul vostru care, Drept Mihail, numele-și are.”
21 Dar înainte de toate acestea îți voi spune ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail care este conducătorul vostru.
21 Dar vreau să-ți fac cunoscut ceea ce este scris în cartea adevărului. Nu este nimeni mai tare decât mine împotriva acestora, decât numai Mihaél, căpetenia voastră”.
21 Dar îți voi da de știre ce este pus în Scriptura adevărului și nu este nimeni care să se întărească cu mine împotriva acestora decât Mihail, mai marele vostru.
Dar căpetenia pe care, În frunte, Persia o are, Mi-a stat în cale-nverșunată. Sunt douăzeci și una – iată – Zilele-n care mi-a ținut Piept și să vin, nu am putut. Dar Mihail, acela cari E unul dintre cei mai mari, Venitu-mi-a în ajutor Și am ieșit biruitor, Acolo unde sunt aflați Ai Persiei mari împărați.
„În vremea ‘ceea, va apare Al vostru voievod, cel care, Drept Mihail, este chemat. Atunci, el se va fi-nălțat, Căci el, pentru al tău popor, Se-arată-a fi ocrotitor. Va fi un timp de strâmtorare. Necazul fi-va foarte mare, Precum n-a mai fost de când sânt Neamuri aflate pe pământ. Dar mântuit are să fie Poporul tău, când o să vie Vremea aceea. Negreșit, Are să fie mântuit Atunci, numai acela care, În carte, scris, numele-și are.
Tu, Daniele, ia aminte Și-ascunde-apoi, aste cuvinte! Pecetluiește cartea-ndată, Până la vremea arătată Că este timpul de sfârșit. Atuncea, o vor fi citit Mulți oameni, iar a lor știință – Și-asemeni a lor cunoștință – În ăst fel o să se vădească Precum că au ca să sporească.”
De-asemeni – e adevărată Vedenia ce ți s-a dat, Când zilele s-au numărat, De care, știre, voi aveți, Că vor fi seri și dimineți. Dar acest vis, să te grăbești, Acuma să-l pecetluiești, Pentru că vremi îndepărtate, Prin el, fuseseră-arătate.”
Să știi și să-nțelegi, căci iată, De când porunca este dată Pentru a fi iarăși zidit Ierusalimul, negreșit, Și pân’ la vremea cea în care, Unsul (Mesia) va apare – Deci până la Cârmuitor – În curgerea vremurilor Sunt șapte săptămâni aflate. Când ele fi-vor încheiate, Urmează altele, sortite Piețele a fi zidite Și gropile. E vremea care Se va vădi de strâmtorare, Iar săptămânile acele Sunt șasezeci și două ele.
Nu, nu, căci Domnul Dumnezeu Taina-Și descoperă mereu, În fața celor ce-L slujesc Și cari proroci se dovedesc. Nimic nu face, până când Nu spune ce are de gând.
Atunci când Mihail – cel care Este arhanghelul cel mare – Cu diavolul, în față, sta Și, pentru Moise, se certa, În ce privește trupul lui, Nu i-a răspuns diavolului – În cearta pe care-o purtară – C-o judecată de ocară, Ci doar atât a cuvântat: „De Dumnezeu, să fii mustrat!”
În ceruri, s-a iscat apoi, Un mare și aprig război, Când Mielul care a venit, De ai Săi îngeri însoțit, Peste balaurul cel mare, S-a năpustit cu-nverșunare. Balaurul avea și el Oaste de îngeri și, astfel, Să țină piept, a încercat, Cu disperare, și-a luptat