Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 10:19 - Biblia în versuri 2014

19 Apoi mi-a zis: „De bună seamă, Om prea iubit, să nu ai teamă! Frică, nu trebuie să-ți fie, Chiar de nimica! Pace ție!” Pe când el astfel îmi vorbea, A revenit puterea mea Și-n felu-acesta am zis eu: „Acum vorbește, domnul meu, Pentru că iată, am simțit, Puterea că mi-a revenit.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 El mi-a zis: ‒ Nu te teme, om de mare preț! Pace ție! Fii tare! Fii puternic! În timp ce vorbea cu mine, am simțit cum mă întăresc și i-am zis: ‒ Vorbește, stăpâne, căci m-ai întărit!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 El mi-a zis: „Nu te speria! Tu ești un om agreat de Dumnezeu! Îți urez să ai pace! Fii curajos! Și folosește-ți forța pe care o ai (acum)!” În timp ce vorbea cu mine, am simțit cum îmi revin forțele. Apoi i-am zis: „Vorbește, Stăpâne, pentru că m-ai făcut să îmi revin!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Apoi mi-a zis: „Nu te teme, om preaiubit! Pace ție! Fii tare și puternic!”. Și, pe când vorbea cu mine, m-am simțit întărit și am zis: „Să vorbească domnul meu, căci m-ai întărit!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Apoi mi-a zis: „Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!” Și, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri și am zis: „Vorbește, domnul meu, căci m-ai întărit.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Și a zis: Nu te teme, bărbat mult iubit; pace ție, fii tare, da, fii tare! Și pe când vorbea cu mine, am fost întărit și am zis: Să vorbească domnul meu, căci m‐ai întărit.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 10:19
29 Mawu Ofanana  

În ziua-n care Te-am chemat, De-ndată Tu m-ai ascultat. Îmbărbătare am primit, Iar sufletul mi s-a-ntărit.


Să spuneți dar, la toți cei cari Sunt slabi de inimă: „Fiți tari! Să n-aveți teamă-n ceasul greu! Iată, al vostru Dumnezeu Vine cu răzbunarea Lui, Să dea răsplată orișicui. El Însuși are să sosească Și are să vă mântuiască.”


Să nu te temi, căci va fi bine, Pentru că Eu voi fi cu tine. Să nu te-ngrijorezi, căci Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu întăresc al Meu popor Și-i vin, mereu, în ajutor. Sprijin îi dau, fără-ncetare, Cu dreapta Mea biruitoare.


N-ai teamă, fii încrezător Tu, cel care te dovedești Că al lui Iacov vierme ești Și rămășița cea pe care Neamul lui Israel o are, Căci Eu îți sunt sprijinitor Și Eu îți vin în ajutor. Mântuitorul tău e Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Atunci, cel care îmi părea Precum că chip de om avea, Brațul, din nou, și l-a întins Și m-a-ntărit, când m-a atins.


Atuncea când te-ai așezat Și-ai început de te-ai rugat, Acest cuvânt a și ieșit, Iar eu, degrabă, am venit Să ți-l vestesc, căci te vădești Iubit și scump precum că ești. De-aceea, la aste cuvinte, Acuma, tu să iei aminte, Să înțelegi vedenia Și tâlcul ce se află-n ea!


Fii tare dar, Zorobabel!” – Domnul a zis. „Și tu – la fel – Tu Iosua, acela care Ești fiul preotului mare, Cari Ioțadac este chemat! Te întărește, de îndat’, Și tu, poporule! Porniți Lucrul și Casa o zidiți, Pentru că Eu voi fi cu voi Și-am să vă însoțesc apoi!” – A zis, spre știrea tuturor, Cel care-i Domn al oștilor.


Așa precum blestem erați Când printre neamuri vă aflați – Tu, casă a lui Israel Și voi, din Iuda, tot la fel – Am să vă mântuiesc apoi Și veți ajunge a fi voi – În lume – pentru fiecare, Mereu, o binecuvântare. Vă întăriți și-n orice vreme, Voi nu aveți de ce vă teme!”


Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Brațele să vă întăriți Voi toți cei cari azi auziți Cuvintele, de proroci spuse, În ziua-n care au fost puse Pietrele temeliilor Casei Domnului oștirilor, Când lucrul iarăși se pornește Și al Lui Templu se zidește!


Grabnic, cele două femei Trimiseră după Iisus Și-aceste vorbe I le-au spus: „Doamne, iată-Ți trimitem vești: Acel pe care îl iubești Este bolnav.” Însă, Iisus,


„Iată ce mult, El îl iubea! – Au observat mai mulți Iudei.


Iisus, pe Marta, o iubea – Pe sora ei, de-asemenea; La fel, pe Lazăr, pe-al lor frate.


Eu vă dau, vouă, pacea Mea – N-o dau cum lumea ști s-o dea. În inimi, nu vă tulburați, Și nici să nu vă-nspăimântați.


V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”


Iisus Își văzu mama stând Cu ucenicul Său iubit, La poala crucii, i-a vorbit: „Femeie, iată fiul tău!”,


Petru s-a-ntors și l-a zărit Pe ucenicul mult iubit De Domnul – cel care și-a pus, Capul, pe pieptul lui Iisus, La cină, întrebând apoi: „Cine Te vinde, dintre noi?”.


„Vegheați! – acesta-i sfatul meu; Tari – în credință – fiți, mereu; Necontenit, oameni să fiți Și, ne-ncetat, să vă-ntăriți!


Dar El, atuncea, mi-a răspuns: „Destul îți este harul Meu. Iată, puterea Mea, mereu, În slăbiciune, e vădită Că a ajuns desăvârșită.” Deci, mult mai bucuros – mereu – Cu slăbiciuni, mă laud eu, Căci doar așa, puterea care, Domnul Iisus Hristos o are, Poate ca să rămână-n mine.


Încolo, fraților, să știți, Ca-n Domnul, să vă întăriți Și scut, doresc eu, să vă fie, A Lui putere și tărie.


„Te sfătuiesc, copilul meu, Ca tu să te-ntărești, mereu, În minunatul har, de sus, Cari este în Hristos Iisus.


Oare nu Eu ți-am poruncit: „Tare să fii, necontenit, Și-mbărbătează-te mereu!”? Nu te-ngrozi, căci Dumnezeu, Neîncetat, te însoțește Și-n tot ce faci, te sprijinește.”


Speriat, atunci când L-am văzut, Ca mort, îndată, am căzut. El, mâna dreaptă, Și-a întins, Zicând, după ce m-a atins: „Să nu te temi, pentru că Eu Sunt Cel dintâi, precum – mereu – Sunt Cel din urmă, negreșit;


Domnul îi zise: „Să n-ai teamă! Nu vei muri, de bună seamă!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa