Daniel 10:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Anul al treilea se vădea, De când în Persia ședea Măritul Cir, drept împărat. În timpu-acela i s-a dat, Acest cuvânt, lui Daniel. Și Beltșațar se cheamă el. Cuvântul care i s-a dat, Lui Daniel, e-adevărat Și despre o nenorocire, Face acest cuvânt vorbire. Iar Daniel a dovedit Luare-aminte, negreșit, Și să-nțeleagă, a putut Visul pe care l-a avut.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltșațar. Cuvântul este adevărat și este cu privire la un mare război. El a priceput cuvântul, înțelegerea acestuia venindu-i printr-o vedenie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ În al treilea an al guvernării lui Cirus, regele Persiei, i s-a revelat un cuvânt lui Daniel care fusese numit Beltșațar. Cuvântul este adevărat și anunță un mare război. El a înțeles cuvântul. Semnificația lui i-a venit printr-o viziune.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ În al treilea an al lui Círus, regele Persiei, i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniél, care este chemat cu numele Beltșațár. Cuvântul este adevărat și lupta este mare. El a înțeles cuvântul și a avut înțelegerea în viziune.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltșațar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta și a priceput vedenia.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, un cuvânt a fost descoperit lui Daniel, al cărui nume se chemă Beltșațar; și cuvântul este adevărat, dar vremea încercării este mare; și el a priceput cuvântul și a înțeles vedenia.

Daniel 10:1 Mawu Ofanana

Geneza 41:32

Faptul că visul ți-a fost dat De două ori, a însemnat Că Dumnezeu a stabilit Acestea și că, negreșit Degrabă se vor împlini.

2 Cronici 36:22

În Persia, înscăunat Fusese Cir, drept împărat. În primul său an de domnie, S-a împlinit o prorocie, Ce Ieremie o făcuse, Așa după cum Domnul spuse. În acel an, Domnu-a trezit Duhul lui Cir, cel ce-a domnit Peste ținutul Perșilor. Atunci, spre știrea tuturor, Cir poruncit-a să se scrie Epistole-n împărăție Și prin viu grai să se vestească Porunca cea împărătească:

Esdra 3:7

Au dat argint meșterilor Pietrari, dar și tâmplarilor. Au dat merinde și ulei Și băutură la acei Care de la Sidon erau Sau celor cari din Tir veneau, S-aducă lemn de cedru care A trebuit adus pe mare, Până la Iafo, din Liban, Așa precum avură-n plan Când învoire-au căpătat Chiar de la Cir cari așezat Fusese, drept stăpânitor, Peste al Persiei popor.

Esdra 4:3

Dar cei mai mari din Israel – Și-asemenea Zorobabel Cu Iosua – nu au voit Să-i lase și-astfel le-au vorbit: „Nu se cuvine să veniți, O casă să Îi construiți Cu noi alături, Domnului. Noi vom zidi o casă-a Lui, Așa precum Cir împărat Ne-a poruncit, când am plecat.”

Esdra 4:5

Cu preț de-argint au mituit Sfetnici, care-au zădărnicit Lucrarea Casei Domnului. În timpul împăratului – Cari peste Persia domnea Și care, Cir, drept nume-avea – În nici un fel nu s-a putut, Casa ca să se fi făcut, Până când Dariu a venit Și la domnie s-a suit.

Esdra 6:14

Astfel, Iudeii isprăviră Casa, așa cum prorociră Hagai, cu Zaharia care, Pe Ido, drept părinte-l are. După porunca Domnului, Ei isprăviră Casa Lui, Făcând precum a poruncit Și Cir – atunci când a domnit – Și Artaxerxe – când ședea Ca împărat, în Persia – Precum și Dariu, când a stat, Pe scaunul de împărat.

Esdra 6:3

„În primul an, când – împărat – Fusese Cir înscăunat, A dat poruncă-mpărătească, Voind ca să se construiască, În Iuda, iar, Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are. Porunca dată de-mpărat, În felu-acesta a sunat: „Casa va fi zidită iară, Pe locul ei, la Iuda-n țară. Va fi un loc, ca să se ducă Poporul, jertfe, să aducă. Se va zidi o temelie Cari tare trebuie să fie. Șaizeci de coți s-aibă lățime, Și tot șaizeci în înălțime.

Isaia 44:28

Și despre Cir, vorbit-am Eu Și-am zis: „El e păstorul Meu, Căci sarcină, el va avea, Să împlinească voia Mea. El zice, de Ierusalim: „Haidem, din nou, să îl zidim!” Și despre Templu o să spună: „Iar, temelii, să i se pună!”

Daniel 1:17

Prin îndurarea cari mereu Le-a arătat-o Dumnezeu, Cei patru tineri au primit Știință și au dobândit, Apoi, putința să adune O cât mai mare-nțelepciune Ce le-a adus pricepere La orice fel de scriere Deosebită. Astfel, El Făcutu-l-a pe Daniel – A cărui minte o deschise – Deștept în viziuni și vise.

Daniel 1:21

Așa a dus-o Daniel – Și cei care au fost cu el – Până când Cir, drept împărat, Ajunse-a fi încoronat. Și până când avea să vie Întâiul său an de domnie.

Daniel 1:7

Mai marele din slujitori Care sunt fameni dregători, Ale lor nume le-a schimbat Și alte nume-apoi le-a dat, Cum se ceruse. Așadar, El îl numise Beltșațar Pe cel chemat drept Daniel, Meșac i-a zis lui Mișael, Șadrac era Hanania Și-apoi, pentru Azaria Drept Abed-Nego, a găsit Că este nume potrivit.

Daniel 10:14

Acuma vin – cum ai văzut – Ca să îți fac de cunoscut, Cu-al tău popor, ce o să fie, În vremile ce au să vie. Căci tu – să știi – vedenia Pe care ți-o voi arăta, Voiește ca să îți arate Acele vremi îndepărtate.”

Daniel 11:2

Acum, tot adevărul – iată – Am să-l dezvălui, de îndată. În Persia, trei împărați Au să mai fie-ncoronați. Al patrulea, când o să vie, Strânge mai multă bogăție Decât toți ceilalți. Apoi când Puternic se va simți stând – Prin bogăția adunată – Are-a se răscula, de-odată, Contra împărăției care Puterea Greciei o are.

Daniel 12:4

Tu, Daniele, ia aminte Și-ascunde-apoi, aste cuvinte! Pecetluiește cartea-ndată, Până la vremea arătată Că este timpul de sfârșit. Atuncea, o vor fi citit Mulți oameni, iar a lor știință – Și-asemeni a lor cunoștință – În ăst fel o să se vădească Precum că au ca să sporească.”

Daniel 12:9

El mi-a răspuns în acest fel: „Acuma, du-te Daniel! Ascunse și pecetluite, Vor fi cuvintele rostite, Pe care tu le-ai auzit, Până la vremea de sfârșit.

Daniel 2:21

El schimbă vremi și-asemenea Și-mprejurări, după cum vrea. El îi răstoarnă pe-mpărați, Căci tot de El sunt ridicați. El este-Acela care pune, În înțelepți, înțelepciune. Cei pricepuți, și ei – la fel – Pricepere au de la El!

Daniel 4:8

Apoi, un om s-a-nfățișat Cari, Daniel, era chemat – Sau Beltșațar, cum i-am zis eu, După cel ce-mi e dumnezeu. Eu am văzut că omu-acel Un duh anume-avea în el. Erau un duh, precum vădeau Doar dumnezeii sfinți că au. I-am povestit ce am visat Și-apoi astfel am cuvântat:

Daniel 5:12

Să știi dar că omul acel – Care se cheamă Daniel Și căruia, drept Beltșațar, Îi zise Nebucadențar – Ajuns-a a fi pus mai mare, Pentru priceperea ce-o are, Pentru acel duh ‘nalt vădit A fi în el și, negreșit, Pentru putința ce o are De-a lămuri orice-ntrebare, De a da tâlcul viselor, Precum și al lucrurilor Ce se arată încâlcite Și nu pot a fi deslușite. Cheamă-l – acum – pe Daniel, Căci o să-ți tâlcuiască el Cuvintele care s-au scris! Fă dar, așa precum ți-am zis!”

Daniel 5:17

Dar Daniel, către-mpărat, În acest fel a cuvântat: „Aceste daruri, le păstrează Și altora le-ncredințează! Totuși, scrisul eu ți-l citesc Și-apoi am să ți-l tălmăcesc.

Daniel 6:28

Bine a dus-o Daniel, Cât la putere a fost cel Care era, Dariu, numit. De-asemenea, când a venit Cir – zis Persanul – și-a urcat Pe scaunul de împărat, Grijă a dovedit și el, S-o ducă bine Daniel.

Daniel 8:16

Un glas de om, am auzit, Iar glasu-acela a venit Din mijlocul apei pe care Râul, chemat Ulai, o are. Puternic, glasul a strigat Și-n acest fel a cuvântat: „Gavrile, tălmăcește-ndată, Vedenia ce a fost dată!”

Daniel 8:26

De-asemeni – e adevărată Vedenia ce ți s-a dat, Când zilele s-au numărat, De care, știre, voi aveți, Că vor fi seri și dimineți. Dar acest vis, să te grăbești, Acuma să-l pecetluiești, Pentru că vremi îndepărtate, Prin el, fuseseră-arătate.”

Luca 1:20

Ascultă dar, cum ai să știi Că-i drept ce-am zis: mut ai să fii, Până se va fi petrecut Tot ce ți-am spus, căci n-ai crezut Cuvintele ce le vestesc, Care, la vreme, se-mplinesc!”

Revelația 19:9

Apoi, un glas s-a auzit, Care, să scriu, mi-a poruncit. Eu am făcut precum mi-a zis Și iată ceea ce am scris: „Ferice de acei pe care, Oaspeți, la nuntă, Mielu-i are!” Apoi mi-a zis: „Acestea sânt, Cuvintele Tatălui Sfânt! Acestea sunt – să țineți minte! – Adevăratele cuvinte, Cuvintele lui Dumnezeu!”