Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 1:2 - Biblia în versuri 2014

2 Domnul, în mâna lui, a dat Pe al lui Iuda împărat Și-o parte-a vaselor pe care Casa lui Dumnezeu le are. Cel care-n Iuda a domnit Fusese Ioiachim numit. În urmă, Nebucadențar Se duse în țara Șinear, Cu vasele ce le-a luat Și-acolo el le-a așezat În casa celuia pe care, Drept dumnezeu al său, îl are.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Domnul l-a dat în mâna lui pe Iehoiachim, regele lui Iuda, precum și o parte din obiectele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus obiectele în țara Șinar, în templul dumnezeului său; le-a dus în vistieria dumnezeului său.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Iahve a făcut ca Iehoiachim – regele din teritoriul numit Iuda – să fie capturat de el. Nabucodonosor a luat atunci și unele dintre vasele casei lui Dumnezeu. Apoi el le-a dus în țara Șinar și le-a pus în templul zeului lui. Acolo, el le-a depozitat în tezaurul (dedicat) acelui zeu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Domnul l-a dat în mâna lui pe Ioiachím, regele lui Iúda, și o parte din vasele casei lui Dumnezeu și le-a dus în ținutul Șineár, în casa zeului lui: a dus vasele în vistieria zeului său.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus vasele în țara Șinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și Domnul a dat în mâna sa pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, și parte din vasele casei lui Dumnezeu, și el le‐a dus în țara Șinear, în casa dumnezeului său, și a dus vasele în casa vistieriei dumnezeului său.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 1:2
30 Mawu Ofanana  

Se-ntindea stăpânirea lui, Peste Babel, Erec, Acad, Calne-n Șinear – pe care, vad,


Oameni-au mers spre răsărit, Iar în Șinear, ei au găsit Un șes întins, bun de-așezat, Și-acolo au descălecat.


Pe vremea lui, se potrivea Că Nebucadențar domnea, La Babilon, ca împărat. El, la război, s-a ridicat, Contra lui Ioiachim – cel care Era, în Iuda, cel mai mare – Și l-a învins pe împărat; Iar Ioiachim s-a arătat – Timp de trei ani – de-ai fi supus, Făcând mereu, tot ce i-a spus. După trei ani, s-a răzvrătit,


Când Ioiachim la tron venea, Ani douăzeci și cinci făcea, Iar la Ierusalim a stat, Ani unsprezece ca-mpărat. El a făcut ce este rău, Față de Dumnezeul său.


Apoi, cel care a domnit În Babilon, a jefuit Averea Casei Domnului Și a mutat-o-n casa lui.


Cir însuși a înapoiat, Uneltele ce le-a luat Chiar Nebucadențar cel mare, Ce-a jefuit Casa pe care, Domnul, în Iuda, o avuse. Aceste lucruri erau puse În casa dumnezeului Cari se vădea a fi al lui.


În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.


Pradă jefuitorilor, Pe Iacov, cine l-a lăsat Și pe Israel, cin’ l-a dat? Oare nu Domnul e Acel, Pentru că noi – față de El – Păcate multe-am săvârșit? Al Său popor nu a voit Să umble-n calea Domnului Și să păzească Legea Lui.


Iată cuvântul cel de sus – Cuvântul care a fost spus Lui Ieremia – despre cei Care se dovedeau Iudei, Tocmai în anu-al patrulea Al fiului lui Iosia Cari Ioiachim era chemat Și era-n Iuda împărat. Anul acel a mai fost dar, Anul când Nebucadențar Ajunse-a fi încoronat, La Babilon, drept împărat. Anul acel avea să fie Întâiul său an de domnie.


Pe preoți i-am mai înștiințat Și la popor am cuvântat: „Domnul a zis: „Seama luați! De-ai voști’ proroci, nu ascultați, Când spun: „Uneltele pe care Casa lui Dumnezeu le are, Din Babilon vor fi aduse, La locul lor să fie puse!” Acești proroci, când vă vorbesc, Numai minciuni vă prorocesc.


Peste doi ani, aduce-voi, În locu-acesta, înapoi, Toate uneltele pe care Casa lui Dumnezeu le are. Aduce-voi aicea, iar, Ceea ce Nebucadențar Răpit-a pentru al său tron Care se află-n Babilon.


Când Nebucadențar, cel care În Babilon, este mai mare, Asupra țării a venit, Atuncea noi ne-am sfătuit Și-am zis așa: „Hai să fugim! Să mergem la Ierusalim, Să ne ferim de-acei oșteni Cari sunt Haldei și Sirieni!” Așa se face că trăim, Acuma, la Ierusalim.”


„De știre, printre neamuri, dați Și-apoi un steag să înălțați! Vestiți dar, ceea ce vă zic! Nimeni să n-ascundă nimic! Ziceți așa, neîncetat: „Tot Babilonul e luat, Iar Belul este-acoperit De-o grea rușine și zdrobit E Meradocul! Rușinați Sunt ai lui idoli și sfărmați!


Pe Bel, în Babilon apoi, Îl pedepsesc și smulge-voi, Din a lui gură, negreșit, Tot ceea ce a înghițit, Iar neamurile, în ăst fel, N-au să se-ngrămădească-n el! Nici zidul Babilonului – Care se află-n jurul lui – Nu va avea, atunci, scăpare, Căci nu va scăpa de surpare!


Îndată, slugile-au plecat Să îl aducă la palat, Pe Daniel. Când l-au găsit, La împărat au revenit, Care a cuvântat astfel: „Așadar, tu ești Daniel? Tu ești – așa precum știm noi – Unul din prinșii de război, Luat din Iuda, de-al meu tată?


Cel Prea Înalt care, mereu, E-adevăratul Dumnezeu, Lui Nebucadențar – cel care Îți este tată – slavă mare I-a dăruit. I-a dat tărie, I-a dat această-mpărăție Și-o strălucire minunată.


De-aceea, a găsit cu cale, Jertfe-a aduce mrejei sale Și arde din tămâia lui, Cinste a-i da năvodului, Pentru că lor le datorește Puterea ce o dobândește Fiindcă din acele plase Se trag bucatele lui grase!


A cuvântat în acest fel: „În țara care e chemată Șinear, va fi ea așezată. Îi vor zidi o casă care Îi va fi loc de așezare,”


Cum oare-ar fi putut să fie Când unul urmărea o mie, Sau când, pe fugă, puteau doi, Să pună zece mii apoi, Dacă de Stânca ce-o aveau, Vânduți, acuma, nu erau – Dacă nu i-ar fi părăsit Domnul, care i-a sprijint?


Atuncea, pe al Său popor, Domnul Se-aprinse de mânie, Lăsând ca peste el să vie Un val de prădători, de-ndat’. Poporu-ntreg a fost prădat Și-apoi vândut dușmanilor Care-l înconjurase. Lor, Israelul n-a mai putut Ca piept să le mai fi ținut,


Domnul, atunci când i-a văzut, S-a mâniat și i-a vândut La cel care împărățea Peste Mesopotamia. Cușan-Rișataim e-acel Stăpânitor; în acest fel, Israeliți-au fost lăsați, Opt ani de zile încheiați, Supuși acelui împărat.


În mâna împăratului Din țara Canaanului. Iabin, acesta se numea Și la Hațor împărățea. Sisera era căpitan Al oștilor din Canaan. Ținutu-n care-a locuit E, Haroșet-Goim, numit.


Chivotul Domnului Cel Viu, L-au așezat, într-un târziu, În casa lui Dagon, pe care Neamul de Filisteni îl are Drept dumnezeu. El e numit Și „Zeul pește”, tălmăcit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa