Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 9:4 - Biblia în versuri 2014

4 Dacă ajunge-vor să fie, De-ai lor vrăjmași, duși în robie, Scăpare tot nu vor avea, Căci îi va pierde sabia. Nu vor putea scăpa de Mine Și le voi face rău, nu bine.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Chiar dacă ar merge în captivitate în fața dușmanilor lor, și acolo voi porunci sabiei să-i ucidă! Îmi voi aținti privirea asupra lor, ca să le fac rău, și nu bine!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Chiar dacă ar merge în captivitate în fața dușmanilor lor, și acolo voi ordona sabiei să îi omoare! Îmi voi fixa privirea pe ei și îi voi urmări ca să le fac rău, nu bine!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Dacă ar merge în captivitate înaintea dușmanilor lor, acolo voi porunci sabiei și-i va ucide; voi pune ochii mei asupra lor spre rău, și nu spre bine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 De ar merge în robie chiar înaintea vrăjmașilor lor, și acolo voi porunci sabiei să-i piardă; voi pune astfel ochii pe ei ca să le fac rău, nu bine.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și chiar dacă se vor duce în robie înaintea vrăjmașilor lor, de acolo voi porunci sabiei și‐i va omorî. Și‐mi voi pune ochii peste ei spre rău și nu spre bine.

Onani mutuwo Koperani




Amos 9:4
20 Mawu Ofanana  

Și-i singur. Tu ne-ai poruncit: „Aduceți-l să îl văd eu.”


Iată că El, necontenit, Și-aruncă ochii spre pământ Spre-ai sprijini pe cei cari sânt – Cu toată inima – ai Lui. Nu e pe placul Domnului, Ce ai făcut. De-aceea-ți sun Că ai lucrat ca un nebun. Astfel, de-acuma, vei vedea Cum că războaie vei avea.”


Glasul neprihăniților E ascultat de Dumnezeu Care îi va scăpa, mereu, Din mijlocul necazului.


În straja dimineți-apoi, Domnul privit-a înapoi, Din al Său stâlp de foc – din nor – Și-n rândul Egiptenilor, Învălmășeală a zvârlit.


Peste-nălțimile aflate Acuma în pustietate, Pustiitorii lanț se țin Și valuri, valuri – iată-i – vin, Căci țara-ntreagă e mâncată De sabia înfuriată A Domnului, precum Îi place, Și nimeni nu-i lăsat în pace.


Privirile-Mi sunt îndreptate, Acuma, spre astă cetate, Pentru că-n vremea care vine, Voiesc să îi fac rău, nu bine. Am să o dau celui aflat, În Babilon, ca împărat, Iar el are să pună foc Cetății și acestui loc.”


Oameni-aceștia vor avea, Din nou, bunăvoința Mea, Căci Eu îi voi aduce iară Să locuiască-n a lor țară. Am să-i așez, am să-i sădesc Și n-am să îi mai nimicesc. N-am să-i mai smulg din țara lor, Pe oamenii ăstui popor.


„Atunci când vei primi solia, Liber să-l lași pe Ieremia. Poartă-i de grijă, nu cumva, Vreun rău să-i facă cineva! Îți poruncesc, în încheiere, Să-i faci tot ceea ce-ți va cere!”


„Iată, acuma ești trimis La Etiopianul care, Ebed-Melec, drept nume, are. În față-i când ai să sosești, În felu-acesta să-i vorbești: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis așa: „Iată că Eu Voi împlini cuvântul Meu. Aduce-voi peste cetate, Acele lucruri arătate De multă vreme. O să vie Nenorociri și-ți e dat ție Ca să le vezi cum se-mplinesc.


„De-aceea, Domnul oștii – Cel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Fața-Mi întorc spre voi, Ca să vă meargă rău apoi, Pentru că, iată, Eu doresc, Pe Iuda să îl nimicesc!


A treia parte o să cadă, Din ai tăi oameni, morții, pradă, Prin ciuma care izbucnește Și foametea ce bântuiește. Altă treime, după ei, Prin ascuțișul sabiei Are să piară-n jurul tău, Când va veni ceasul cel rău. În vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Voi risipi treimea care, Din tine, va avea scăpăre. O izgonesc, iar după ea, Apoi, voi scoate sabia.


Du-te-n cetate și, în foc, Vei arde, în al ei mijloc, A treia parte-a părului, La împlinirea timpului Pentru a ei împresurare. Fă acest lucru, după care, Altă treime vei avea Ca să o tai cu sabia, Pe lângă zidurile-aflate, Jur împrejur, lângă cetate. Treimea ce ți-a mai rămas, Din păr, în acel ultim ceas, Doar vântului să i se dea, Căci după ei, trag sabia.


„Dacă un om, din Israel – Sau din străini-aflați la el – Mănâncă sânge, va vedea Că-Mi voi întoarce Fața Mea, Îndată, împotriva lui – Deci împotriva omului Care, cu sânge, s-a hrănit – Și astfel, fi-va nimicit.


Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.


„Domnul privirea Și-a-ndreptat Spre-mpărăția ce se-arată Precum că este vinovată, S-o spulbere de pe pământ, Cu oamenii cari ai ei sânt.” „Totuși, nu am să-i nimicesc De tot, pe cei ce se vădesc Că sunt din casa cea pe care Iacov în astă lume-o are” – A cuvântat Domnul. „Căci iată,


‘Naintea zilelor aceste, Nici o răsplată nu mai este Pentru ceea ce a muncit Omul sau vitele-au trudit. Nici oamenii care intrau, Precum nici cei care ieșeau, Parte de pace n-au avut, Pentru că – iată – am făcut Ca toți să fie dezbinați Și de vrăjmași înconjurați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa