Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 9:2 - Biblia în versuri 2014

2 În locuința morților De s-ar ascunde-acest popor, Al Meu braț are să-l ajungă Și-acolo, și are să-l smulgă. În cer de-ar merge-acel popor, Și de acolo îl pogor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Chiar dacă ar săpa până în Locuința Morților, și de acolo mâna Mea îi va apuca! Chiar dacă s-ar sui în ceruri, și de acolo îi voi coborî!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Chiar dacă ar săpa până în locuința morților, chiar și de acolo mâna Mea îi va apuca! Chiar dacă ar urca în cer, și de acolo îi voi coborî!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Chiar dacă ar coborî în locuința morților, mâna mea îi va lua de acolo; și dacă s-ar urca la ceruri, de acolo îi voi face să coboare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 De ar pătrunde chiar până în Locuința morților, și de acolo îi va smulge mâna Mea; de s-ar sui chiar în ceruri, și de acolo îi voi coborî.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Chiar dacă vor săpa până în Șeol, de acolo îi va lua mâna mea; și dacă se vor sui până la ceruri, de acolo îi voi coborî.

Onani mutuwo Koperani




Amos 9:2
15 Mawu Ofanana  

Chiar dacă ar fi reușit


Și-acum tu zici: „Domnul ce știe? Oare, în stare o să fie, Prin întunericul de nori, Să-i judece pe muritori?


El, liniște, le dăruiește Și-ncredere, dar îi pândește, Căci ochii Și I-a pironit Pe calea lor. Când i-a simțit


Domnul este stăpânul sorții Și-n față-I, locuința morții E goală; făr’ acoperiș, Adâncul n-are ascunziș


Nelegiuiții nu au unde, De Dumnezeu, a se ascunde. În beznă sau în noaptea sumbră Întinsă peste-a morții umbră, De sunt pitiți, El îi zărește.


În peșterile cele-adânci, Care-s aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.


Înfumurarea ta cea mare Și-a inimii tale-ngâmfare Te face să te rătăcești, Pe tine, care locuiești Pe culmile dealurilor Și-n crăpătura stâncilor. Dar chiar dacă, cuibul ți-l pui Pe culmile vulturului, Și-acolo am să te lovesc Și am ca să te pedepsesc.”


Chiar dacă Babilonul are Până la ceruri ca să zboare, Chiar dacă cetățuia lui Atinge-naltul cerului Încât în ea nu va putea Ca să pătrundă nimenea, Și-atuncea el va fi lovit, Pentru că am să îi trimit Pustiitorul” – Domnul zice – „Și îl voi face ca să pice…”


Atunci în groapă te pogor, Cu toți aceia care mor Și te voi duce – bunăoară – La oamenii de-odinioară. În al adâncului pământ – Unde singurătăți doar sânt, Ce dăinuie o veșnicie – Și al tău loc are să fie, Ca să nu mai fi construită, Să nu ajungi iar locuită Și-astfel, nicicând să nu mai fii În țara celor ce sunt vii.


Aceste se vor fi-ntâmplat Pentru ca astfel, niciodat’, Să nu mai fie îngâmfați Copacii toți ce sunt aflați Chiar lângă malul apelor, Din pricina mărimii lor, Și nici stejarii înălțați Care de nori sunt mângâiați Fiind udați de apa lor, Pentru că-n rândul morților Copaci-aceștia au să cadă Și se vor pomeni drept pradă Adâncului pământului – Printre copiii omului – Cu toți acei cari, bunăoară, În groapă-ajung de se coboară.”


Dar chiar dacă tu ai fi pus Precum e vulturul de sus, Dacă la cer te-ai fi urcat Și printre stele așezat Ți-ar fi fost cuibul, ne-ndoios, De-acolo, tot te-aruncam jos” – A glăsuit Domnul. „Cumva,


Iisus răspunse: „L-am văzut, Ca fulgerul, cum a căzut Satan, din cer. Ați căpătat


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa