Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 9:12 - Biblia în versuri 2014

12 Stăpân pe rămășița care Neamul Edomului o are Și peste cei care, mereu, Este chemat Numele Meu, Are ca să ajungă el, Căci astfel a vorbit Acel Care o să Se îngrijească, Aceste lucruri să-mplinească.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 ca astfel să ia în stăpânire rămășița Edomului, precum și toate națiunile peste care este chemat Numele Meu“, zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 pentru ca astfel să îi guverneze pe cei care vor rămâne ca descendenți ai lui Edom și pe cei care formează toate celelalte națiuni peste care este chemat numele Meu”. Acestea a fost cuvintele lui Iahve – ale Celui care face (să se întâmple) aceste lucruri!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 ca să ia în stăpânire restul lui Edóm și toate neamurile asupra cărora este invocat numele meu – oracolul Domnului care face aceasta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 ca să stăpânească rămășița Edomului și toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu”, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 ca ei să stăpânească rămășița Edomului și a tuturor neamurilor peste care se cheamă numele meu, zice Domnul, care face aceasta.

Onani mutuwo Koperani




Amos 9:12
17 Mawu Ofanana  

Noroade s-asculte de tine! Și neamuri, vreau, să ți se-nchine! Pe frații tăi, stăpân să fii! Și toți ai mamei tale fii, În fața ta, să se închine! Cine te blestemă pe tine, În veci să fie blestemat! Dar fie binecuvântat Cel ce te binecuvântează! – Cel ce de bine îți urează!” – Sfârși Isac, de cuvântat.


Isac răspunse: „Rău îmi pare, Dar prea târziu ai apărut. Acum, stăpân, eu l-am făcut Pe tine și pe frații tăi – Cu toți sunteți supușii săi. Cu grâu și vin, l-am înzestrat! Eu nu mai am nimic de dat. Să știi că tare greu îmi vine, Dar ce pot face pentru tine?”


Despre Moab, să aveți știre Că drept lighean Eu l-am luat, Ce-Mi este bun pentru spălat. Peste Edom – luați aminte – Arunc a Mea încălțăminte. În urmă, țara cea pe care Neamul de Filisteni o are, Din a Mea pricină-o să fie Plină numai de bucurie!”


Iuda și Efraim apoi, În zbor vor merge amândoi. Pe umăr de Filistean puși, Către apus ei vor fi duși. Apoi o să îi jefuiască Pe cei cari au să locuiască În Răsărit. Edom, și el – Alături de Moab, la fel – Pradă vor fi mâinilor lor. Poporul Amoniților, Sub stăpânirea lor adus Atuncea, le va fi supus.


Pe-aceia cari, Numele Meu Îl poartă, să-i aduci, căci Eu Sunt Cel care i-am întocmit Și spre-a Mea slavă i-am menit. Adă-i pe cei ce i-am făcut Așa după cum Eu am vrut.”


Iată că noi ajuns-am iară, Ca un popor nenorocit, Pe care nu l-ai cârmuit Tu, niciodată, peste care Nu S-a chemat Numele-Ți mare…”


„Gata ca să răspund eram Și să M-arăt, Mă pregăteam, Celor cari nu M-au întrebat Și care nu M-au căutat. „Iată-Mă! Iată-Mă!” – spuneam, Mergând ‘naintea unui neam Cari nu știa cine sunt Eu Și nu chema Numele Meu.


De ce să fii Tu socotit Drept un viteaz încremenit Ce nu Se poate arăta Și nu ne poate ajuta? Dar totuși, ești cu noi mereu, Căci ești al nostru Dumnezeu, Iar al Tău Nume, peste noi, Tu știi că e chemat apoi. De-aceea, nu ne părăsi! De-al Tău sprijin, nu ne lipsi!”


Cuvintele-Ți, când le-am primit, Îndată eu le-am înghițit, Căci bucuria și-o găsea, În ele-atunci, inima mea, Pentru că eu am fot numit După-al Tău Nume, negreșit, O Dumnezeu al tuturor, Precum și Domn al oștilor!


Iată, la ai lui Iuda fii, Am să îi vând pe-ai voști’ copii, Să-i vândă-apoi – la rândul lor – Neamului Sabeenilor, Cari e un neam îndepărtat, Căci Domnu-i Cel ce-a cuvântat.


Iar dacă întâmpla-se-va Că ar putea zice, cumva, Edomul: „Nimiciți suntem, Dar nu-i nimic, căci noi putem, Acuma iar să ne unim, Ruinele să le zidim!”, Iată ce zice-Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Zidească ei, căci nimicesc În urmă, tot ce construiesc Și în ruină-i prefac iară! Atunci, „a răutății țară”, Am să numesc Eu, țara lor, Iar ei vor fi „acel popor Pe care Domnu-i mâniat Și pe vecie-i supărat!”


Să Îl urmeze, pas cu pas – Toți oamenii ce-au mai rămas – Pe Domnul, iar alături lor, Să fie a Neamurilor Mulțime, peste cari, mereu, Este chemat Numele Meu;


În acel fel, Domnul vorbește, El care și înfăptuiește Aceste lucruri nevăzute, Care, de El doar, sunt știute, Din veșnicie.” Așadar,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa