Amos 9:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Apoi, pe Domnul L-am văzut Cum pe altar El a șezut Și-aste cuvinte mi le-a spus: „Lovește pragul cel de sus, Al porții, zguduiți să fie Ușorii ei, din temelie. Sfărâmă, peste capul lor, Acești ușori ai porților. Pe cei care vor rămânea, Am să-i ucid cu sabia. Cu fuga, n-o să izbutească Nimeni, scăpare, să găsească. Nimeni nu va avea scăpare, Căci n-o să fie îndurare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ L-am văzut pe Stăpânul stând lângă altar. El a zis: „Lovește capitelurile stâlpilor, ca să se clatine pragurile! Năruiește-le peste capetele tuturor! Pe cei ce vor scăpa îi voi ucide cu sabia. Niciunul dintre ei nu va putea să fugă și niciunul nu va reuși să scape.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ L-am văzut pe Iahve stând lângă altar. El a zis: „Lovește părțile se sus ale stâlpilor, ca să se clatine pragurile! Prăbușește-le peste capetele tuturor! Pe cei care vor scăpa, îi voi omorî cu sabia. Niciunul dintre ei nu va putea să fugă și niciunul nu va reuși să scape.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ L-am văzut pe Domnul stând pe altar. Și a zis: „Lovește capitelul, să se cutremure stâlpii și să fie sfărâmați peste capul tuturor! Iar după ei, îi voi ucide cu sabia: nu va fi nimeni dintre ei care să fugă și niciunul nu va scăpa dintre ei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Am văzut pe Domnul stând pe altar. Și a zis: „Lovește pragul de sus al porții, ca să se cutremure ușorii, și sfărâmă-i peste capetele lor, ale tuturor. Rămășița lor însă o voi pierde cu sabia, așa că niciunul din ei nu va putea să scape fugind și niciunul din cei ce vor scăpa nu va scăpa.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Am văzut pe Domnul stând pe altar. Și a zis: Lovește pragul de sus ca să se clatine ușiorii. Și fărâmă‐i pe toți în bucăți peste capul lor al tuturor și voi ucide cu sabia și pe cel din urmă din ei; cel ce fuge din ei nu va scăpa prin fugă, și cel ce scapă din ei nu va fi izbăvit.

Amos 9:1 Mawu Ofanana

2 Cronici 18:18

Mica s-a-ntors către-mpărat Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ce a glăsuit Domnul, atunci când a vorbit. Pe Dumnezeu, eu L-am văzut, Pe al Său jilț când a șezut, Având oștirea cerului La dreapta și la stânga Lui.

Psalmi 68:21

Da, Dumnezeu o să zdrobească Dușmanii și-o să-i nimicească. Zdrobește creștetul celor Robiți de făr’delegea lor.

Psalmi 68:22

Domnul a glăsuit apoi: „Îi voi aduce înapoi, Chiar din Basan și am să pot, Din fundul mării, să îi scot,

Isaia 30:16

Ci-n felu-acesta ați vorbit: „Nu! Căci pe cai fugi-vom noi!”– „De-aceea, chiar veți fugi voi!” – „Pe cai iuți, noi vom călări!” – „De-aceea, vă vor urmări Cei care-aleargă după voi, Pe cai, cu mult mai iuți apoi.

Isaia 6:1

În anu-n care Ozia – Cari fost-a împărat – murea, Domnul mi Se-arătase mie, Șezând pe jilțu-I de domnie. Jilțul pe care El ședea, Foarte înalt se dovedea. Poala mantalei Domnului Umpluse întreg Templul Lui.

Ieremia 11:11

„De-aceea, Domnul a vorbit În acest fel: „Vă dau de știre Că am s-aduc nenorocire Peste popor și vor vedea, Scăpare, că nu vor avea. La Mine vor striga, speriați, Dar n-au să fie ascultați!

Ieremia 42:16

Vă va ajunge sabia Și-asemenea și foametea, De care – precum e știut – Mereu, voi teamă ați avut. Deci de urgiile acele Nu veți scăpa, pentru că ele, Acolo, au să vă lovească Și au ca să vă nimicească.

Ieremia 48:44

Cel cari de groază a fugit, Cade în groapă, negreșit. Cel cari din ea s-a ridicat, Sigur, de laț n-a mai scăpat. Căci Eu, să vină, am făcut, Peste-al Moabului ținut Și peste toți oamenii lui, Anul pedepsei Domnului.”

Езекиел 1:28

Lumina ‘ceea se vădea Cum că era asemenea Cu-n curcubeu ce stă să iasă De după nori, în zi ploioasă. Așa e chipul cel pe care Doar slava Domnului îl are. Când astă slavă am văzut, Jos, la pământ, eu am căzut Și-apoi un glas am auzit, Al Unuia care-a vorbit.

Езекиел 10:4

Atuncea, slava Domnului Și toată măreția Lui Care pe heruvimi a stat, Se ridică și s-a-ndreptat, Apoi, spre pragul cel pe care, Casa-l avuse la intrare, Astfel încât noru-a putut, Templul ca să îl fi umplut, Iar slava Domnului făcea, Întreaga curte, de lucea.

Езекиел 15:7

Fața-Mi întorc spre-acel popor Și fi-voi împotriva lor. Iată-i, din flăcări au ieșit, Dar arși vor fi ei, negreșit. De focu-acesta, Eu socot Că o să fie arși, de tot. Fața-Mi întorc spre-acel popor Și fi-voi împotriva lor. În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.

Езекиел 9:2

Îndată ce a fost rostită Astă chemare, au venit Șase bărbați. Ei s-au ivit În lungul drumului cel care Duce spre poarta de intrare, În miazănoapte așezată Și-n partea cea de sus, aflată. Bărbați-acei, în mâini, purtau, Uneltele ce le aveau, Unelte-anume pregătite, Pentru distrugere menite. În rândul lor, un om – aflat, În strai de in, înveșmântat – O călimară, se vădea, La cingătoare, că avea. Oamenii s-au apropiat Și-n urmă, ei s-au așezat Lângă altarul cel știut Că din aramă e făcut.

Amos 3:14

„Când pedepsesc pe Israel, Și-altarele de la Betel Le pedepsesc. Coarnele lor – Cele ale altarelor – Atuncea fi-vor sfărâmate Și la pământ – jos – aruncate,

Amos 7:17

Ascultă-al Domnului cuvânt! Ascultă ce a zis Cel Sfânt! „Nevasta are să-ți curvească. Sabia are să-ți lovească Copiii, iar a ta câmpie – Ogorul tău – are să fie Dat altora, căci – negreșit – Cu frânghia va fi-mpărțit, Cu funia de măsurat! Într-un pământ sterp, necurat, Tu vei muri, iar Israel, Rob, va ajunge a fi el, Departe de al său ținut, De țara-n care a șezut!”

Amos 7:9

‘Nălțimile ce se arată Drept ale lui Isac, pe dată, La pustiesc și – ia aminte – Toate locașurile sfinte Pe cari le are Israel, N-am să le cruț, în nici un fel, Căci le dărâm. Le voi strica Și sabia voi ridica Asupra casei cea în care, Ieroboam este mai mare.”

Habacuc 3:13

Tu ai ieșit să-Ți mântuiești Poporul și să-l izbăvești Pe al Tău uns. Cu brațul Tău, Acoperișul celui rău Îl spulberi căci – din temelie Și pân’ la vârf – o să îi fie Zdrobită casa, negreșit. (Oprire)

Țefania 1:12

Când vremea ‘ceea va veni, Atuncea Eu voi scormoni Ierusalimul vostru mare – În orice loc – cu felinare, Pentru că am să-i pedepsesc Pe toți cei cari se bizuiesc Pe ale lor drojdii și zic: „Nu se va întâmpla nimic, Căci Domnul, din înaltul Său, Nu face nici bine, nici rău!”

Țefania 2:14

Cirezi de vite-au să se-așeze Și în cetate-au să-nnopteze. Acoperișul stâlpilor Va fi locul aricilor Și-al pelicanilor. Vor sta Acolo și vor înnopta. În cadrele ferestrelor Se-aude doar țipătul lor. Nu va mai fi vreo căptușeală De cedru, ci – fără-ndoială – Doar pustiirea va avea, Pe praguri, loc unde să stea.

Ioan 1:18

Nimeni – așa precum s-a spus – Pe Dumnezeu, nu L-a văzut. El fost-a făcut cunoscut, Lumii, numai de Fiul Lui, Care e-n sânul Tatălui.”

Ioan 1:32

Ioan, pentru întreaga fire, Făcut-a o mărturisire: „Eu am văzut, pe Duhul Sfânt, Cum se pogoară pe pământ – Întruchipat în porumbel – Și se așează peste El.

Fapte 26:13

Pe la amiază, împărate, Eram pe drum, către cetate – De-ai mei tovarăși, însoțit – Când iată că a strălucit, În jurul nostru, o lumină Care, din cer, părea să vină. Atât de tare-a luminat, Încât părea întunecat Chiar soarele. Când am văzut

Iosua 10:18

Iosua zise: „Să plecați Și pietre mari să căutați, Pe care să le prăvăliți În gura peșterii. Tocmiți Oameni să le păzească-apoi,

Revelația 1:17

Speriat, atunci când L-am văzut, Ca mort, îndată, am căzut. El, mâna dreaptă, Și-a întins, Zicând, după ce m-a atins: „Să nu te temi, pentru că Eu Sunt Cel dintâi, precum – mereu – Sunt Cel din urmă, negreșit;

Revelația 8:3

Alt înger mi s-a arătat Și, spre altar, s-a îndreptat. Cădelnița ce o avea, A fi de aur, se vădea. În fața lui, când a sosit, Tămâie multă a primit, Ca s-o aducă pe altar, Și să-nsoțească acel dar, Cu rugile cari, ne-ncetat, De la cei sfinți s-au înălțat. Toate aceste-au fost aduse Și, pe altar, au fost depuse. În fața jilțului cel mare, Altarul, al său loc, și-l are – Iar după cum am observat – Din aur, el este lucrat.