Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 8:5 - Biblia în versuri 2014

5 Voi ziceți: „Când va trece, oare, Luna cea nouă, după care, Să vindem grâul adunat? Când trece ziua de Sabat, Să descuiem hambarele, Să micșorăm și efele, Siclul să îl mărim apoi, Să înstrâmbăm cumpăna noi Și pe-orice cale să-ncercăm, Cât vom putea, să înșelăm?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Voi ziceți: „Când va trece luna nouă, ca să putem vinde grâne? Cât mai este din Sabat, ca să deschidem grânarele, să micșorăm efa, să mărim șechelul, să înșelăm cu talerele înșelăciunii,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Voi ziceți: «Vrem să știm exact când va trece luna nouă, ca să putem vinde grâu! Cât mai este din Sabat, ca să deschidem grânarele, să micșorăm cantitatea, să mărim prețul, să modificăm în avantajul nostru felul în care funcționează cumpăna, ca să înșelăm…

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 spunând: „Când vor trece luna nouă, ca să vindem grâul, și sabátul, ca să deschidem grânarele, să micșorăm éfa și să mărim síclul, să falsificăm balanțele spre înșelătorie;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Voi, care ziceți: „Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul, și Sabatul, ca să deschidem grânarele, să micșorăm efa și să mărim siclul și să strâmbăm cumpăna ca să înșelăm?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 zicând: Când va trece luna nouă ca să vindem bucate? Și sabatul ca să deschidem grânarele? Micșorând efa și mărind siclul și strâmbând cumpenele pentru înșelăciune:

Onani mutuwo Koperani




Amos 8:5
24 Mawu Ofanana  

Omul a zis: „Pentru ce vrei, Să mergi acum, la Elisei? Nu-i lună nouă, nici Sabat!” „Vreau să vorbesc cu el, de-ndat’”– Zise femeia – „Fii pe pace!” El a răspuns: „Fă cum îți place!”


„Copiilor lui Israel, Să le vorbești în acest fel: „Să nu-ndrăznească nimenea A Îmi nesocoti, cumva, Sabatele! Când au să vină, Să nu cumva să nu se țină Aste Sabate, ale Mele! Un semn urmează a fi ele, Aflat de-acuma, între noi – Deci între Mine și-ntre voi, Și între cei ce au să fie Urmași ai voștri, pe vecie. Prin semnu-acesta, pe pământ, Veți ști cum că Eu Domnul sânt – Acela care vă sfințesc.


Cumpăna-nșelătorului Urâtă-i este Domnului; Dar cântărirea drept făcută, Lui Dumnezeu îi e plăcută.


Cântar, cumpănă cu dreptate, Sunt de la Domnul așteptate; Măsurile cântarului, Sunt tot lucrarea Domnului.


Lui Dumnezeu Îi sunt urâte Măsurile ce-s măsluite, Dar și cântaru-nșelător.


Nu-Mi mai dați daruri de mâncare, Care nu sunt folositoare, Căci scârbă Mi se face Mie, Când voi Îmi dăruiți tămâie! Iată, nu mai vreau nici luni noi! Nu vreau Sabate, de la voi! Nu vreau nici sărbători în care, Vă strângeți toți, în adunare, Căci nu mai pot privi, cum știți Nelegiuirea s-o uniți Cu sărbătoarea, ne-ncetat!


Dacă îți vei opri, de-ndat’, Picioru-n ziua de Sabat Și nu vei mai găsi cu cale Să îți faci gusturile tale În a Mea sfântă zi și dacă Sabatul Meu are să-ți placă Și fi-va a ta desfătare, Ca să-l sfințești fără-ncetare Pe al tău Domn și Dumnezeu, Dacă Îl vei slăvi mereu Și dacă ai să Îl cinstești, Dacă nu te-ndeletnicești Mereu cu treburile tale, Dacă urmezi căile Sale Și nu te ții de drumul tău Care te duce doar la rău, Dacă apoi tu ai să știi Ca să te lași de flecării,


E al lui Efraim popor, Asemeni unui negustor, Iar cumpăna ce-o folosește, Doar mincinoasă se vădește, Pentru că-n tot ceea ce face, Numai să-nșele lui îi place.


Iar Efraim a cuvântat: „Iată dar, cu adevărat, Acuma m-am îmbogățit. Averile mi s-au sporit Și iată că, în munca mea, Nelegiuiri, nu ar putea Nimeni, nicicând, să fi aflat, Ca să-mi găsească vreun păcat.”


De-asemenea, voiesc să știți Că tot ceea ce folosiți – Cumpene, greutăți și-apoi Efe și hine ce-aveți voi – Vor trebui drepte să fie, Așa precum Îmi place Mie. Eu sunt al vostru Dumnezeu Și Eu sunt Domnul. Numai Eu, Din al Egiptului ținut, V-am scos și, liberi, v-am făcut.


Eu am privit și-am zis astfel: „Ce e, ceea ce se zărește?” El îmi răspunse-atunci: „Privește, Căci iese efa! Ea arată Nelegiuirea adunată În țara lor.” Eu m-am uitat


Îngeru-a zis, privind la ea: „Aceasta e nelegiuirea Cari împânzit-a toată firea!” În urmă, s-a apropiat Și-un brânci, femeii, el i-a dat, Încât aceasta, am văzut, Cum că în efă a căzut. După aceea a luat Plumbul și-apoi l-a aruncat Pe gura efei și astfel Capac ajunse a fi el.


Voi ziceți: „Fără îndoială, Totul e numai osteneală!”, Iar după ce astfel vorbiți, Masa voi Mi-o disprețuiți” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Mi-ați dăruit ce-i de furat, Șchiop, sau beteag s-a arătat. Cu aste daruri, voi veniți Și vreți să Mi le dăruiți. Dar aș putea primi Eu, oare, Aceste daruri de mâncare, Din mâini de la al vost’ popor?”– A zis Domnul oștirilor.


În zilele de bucurie Când, sărbători, au să se ție – Sau când aveți lunile noi – Din trâmbițe, să sunați voi. Atunci când jertfele, menite Arderi de tot, sunt pregătite, Și când, jertfe de mulțumire, Aduceți voi, să aveți știre, Din trâmbițe, ca să sunați, Căci dacă astfel vă purtați, Aminte-și va aduce-apoi, Al vostru Dumnezeu, de voi. Eu Domnul sunt. Voi fi, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu.”


Deci, nimeni nu-ndrăznească-apoi, Ca să vă judece, pe voi, În ce privește o mâncare, O băutură oarecare, O sărbătoare anumită, O lună nouă născocită, Sau cu privire la Sabat,


David răspunse: „Mâine, iată Că luna nouă se arată Și trebuie să stau la masă, Cu tatăl tău, în a lui casă. Mă lasă dar, ca să mă duc, Pe câmp, căci vreau ca să apuc Să mă ascund. O să-mi găsesc, Un loc, să mă adăpostesc, Până sosește-a treia seară. Atunci doar, am să ies afară.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa