Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 7:7 - Biblia în versuri 2014

7 Apoi iar, Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Altă vedenie mi-a dat. Atuncea, eu am observat Că Domnul pe un zid șezuse Și-o cumpănă, în mâini, avuse.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Apoi El mi-a arătat aceasta: iată, Stăpânul stătea lângă un zid și avea în mână un fir cu plumb, cu care fusese verificat zidul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Apoi mi-a arătat cum El, Iahve, stătea lângă un zid și avea în mână un fir cu plumb. Cu acesta fusese verificat zidul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 M-a făcut să văd și, iată, Domnul stătea pe un zid [făcut] cu firul de plumb și avea în mână un fir cu plumb.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 El mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă și avea o cumpănă în mână.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Așa mi‐a arătat: și iată, Domnul sta pe un zid făcut la cumpănă cu o cumpănă în mâna sa.

Onani mutuwo Koperani




Amos 7:7
13 Mawu Ofanana  

Pe scara ‘ceea. Sus ședea Domnul, care îi priveghea. Atuncea, zise Dumnezeu: „Sunt Domnul, tatălui tău, Eu – Al lui Avram și-al lui Isac – Și iată ce-am de gând să fac: Pământul, unde ești culcat, Să știi că ție-ți va fi dat. Va fi al seminției tale,


Pe Moabiți i-a mai bătut Și o măsură le-a făcut, Căci să-i omoare a voit. Cu o frânghie a venit Și la pământ el i-a culcat, Pe toți. Apoi, i-a măsurat, Cu funia ce o aduse. Gloata aceea ce căzuse Întinsă pe pământul care Două frânghii în lungu-i are, Urma să fie omorâtă. Gloata cari fost-a nimerită Întinsă pe pământul care Doar o frânghie-n lungu-i are, A trebuit a fi cruțată. În viață ea a fost lăsată, Iar Moabiți-au fost supuși Lui David și, la biruri, puși.


Peste Ierusalim, voiesc, Frânghia să o azvârlesc, Cum în Samaria-am făcut Și de asemeni, s-a văzut Că a pățit casa pe care, Ahab – fostu-mpărat – o are. Ierusalimul o să fie La fel ca și o farfurie, Cari după ce e curățată, Cu gura-n jos e așezată.


Voi face, din neprihănire, O lege – pentru-ntreaga fire – Căci o cunună, Eu voiesc Ca din dreptate să-mpletesc. În urmă, locul de scăpare Pe cari neadevăru-l are, De grindină va fi surpat Și de șuvoaie înecat Va fi și locul cel pe care Minciuna, adăpost, îl are.


Ci pelicani doar, și arici Vor stăpâni de-acum, aici; Corbul și bufnița cutează, În ăst ținut de se așează, Căci doar cumpăna nimicirii Și cu frânghia pustiirii Se vor întinde peste el, Să judece locul acel.


Domnul un gând Și-a pus și iată, Vrea să dărâme, de îndată, Întăriturile pe care Fiica Sionului le are. Sfoara Și-a-ntins – de măsurat – Și mâna nu Și-a mai luat ‘Napoi, până le-a nimicit. În jale a învăluit Ziduri și întăriri; ruine Ajuns-au, de tristețe pline.


În locu-acela am văzut Un om ce-n poartă a șezut, Cari, o prăjină, a luat Și-o sfoară, pentru măsurat. Sfoara pe care o avea, A fi din in, se dovedea, Iar omul, la înfățișare, Asemenea aramei, pare.


Atuncea, Domnului, pe dată, Rău I-a părut și S-a căit Și-n felu-acesta, a vorbit: „Una ca asta, niciodat’, N-are a se mai fi-ntâmplat.”


Domnul mi-a zis: „Amos! Ce crezi Că am în mână Eu? Ce vezi? „O cumpănă văd” – am zis eu. „Așa e! În poporul Meu, Pun cumpăna” – îmi spuse El – „Căci nu-l mai iert, pe Israel.


Cine-i cel cari disprețuiește Ziua care se dovedește A fi mai slabă, când știut Este că-i zi de început? Iată, cei șapte au să fie, Mereu, doar plini de bucurie, Privind la cumpăna pe care, Zorobabel, în mâini, o are. Cei șapte-s ochii Domnului. Pe-ntinderea pământului, Cutreieră neobosiți, Fiind mereu, neadormiți.”


„O trestie mi s-a adus – Ca o prăjină – și mi-au spus: „Te scoală, ia prăjina dată, Și du-te de măsoară-ndată, Clădirea Templului pe care, Al nostru Dumnezeu îl are, Altarul și norodu-acel, Care, mereu, se-nchină-n el.


Îngerul care îmi vorbea, O trestie-n mână, avea – De aur – drept măsurătoare, Căci el voia ca să măsoare Cetatea, zidul ce-l avea, Precum și porțile din ea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa