Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 7:5 - Biblia în versuri 2014

5 Când am văzut aceasta, eu Am zis: „O, Dumnezeul meu, Oprește-Te și dă iertare! Cum să stea Iacov în picioare? Când el, așa de slab, se-arată!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Am zis: ‒ Stăpâne Doamne, Te rog, oprește-Te! Cum ar putea Iacov să rămână în picioare? Căci este atât de neînsemnat!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Am zis: „Doamne, Te rog să îl oprești! Cum ar putea Iacov să rămână în picioare? El este atât de mic (în fața acestui dezastru)!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Eu am zis: „Doamne Dumnezeule, încetează, te rog! Cum ar putea să se ridice Iacób, pentru că este mic?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Eu am zis: „Doamne Dumnezeule, oprește! Cum ar putea să stea în picioare Iacov? Căci este așa de slab!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Atunci am zis: Doamne Dumnezeule, încetează, rogu‐te. Cum va sta Iacov? căci este mic.

Onani mutuwo Koperani




Amos 7:5
9 Mawu Ofanana  

Doamne, Tu care ești mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Întoarce-Te iarăși spre noi! Fă să-nceteze, mai apoi, Îngrozitoarea Ta mânie Și peste noi să nu mai vie!


Dacă Domnul oștirilor Nu ar fi fost cu-al nost’ popor – Ca să ne lase-o rămășiță, Să nu ne piară-a noastră viță – Precum Sodoma ajungeam Și cu Gomora semănam.


Peste puțină vreme, iată, Pedeapsa Mea va înceta. Nu voi mai fi-mpotriva ta Și-am să mă-ntorc să-i nimicesc Pe cei care te asupresc.”


Din mijlocul poporului, Către înaltul cerului, Doar strigăte de veselie, Cu mulțumiri și bucurie, Au să răzbată ne-ncetat. Eu îi voi înmulți de-ndat’, Căci mila Mea o să vegheze Mereu, să nu se-mpuțineze. Nimeni n-o să-i disprețuiască Pentru că cinste-au să primească.


Ei au pornit, în acel ceas, Ca să ucidă, și-am rămas Singur, acolo. M-am temut Și, la pământ, eu am căzut, Strigând la Domnul Dumnezeu: „Ah! Doamne, Dumnezeul meu! Vei nimici, în acest fel, Ce-a mai rămas, din Israel, Vărsând – în marea Ta mânie – Peste Ierusalim, urgie?”


Toți preoții cari se vădesc Precum că Domnului slujesc, Să vină să se-așeze dar, Iar între tindă și altar Să plângă și să strige-apoi: „Doamne, îndură-Te de noi! Iar moștenirea Ta, din țară, N-o lăsa Doamne, de ocară! Nu lăsa Doamne-al Tău popor, Batjocură a tuturor! De ce, printre neamuri, cumva, Să se întrebe cineva: „Ce este cu acest popor? Unde e Dumnezeul lor?”


Cine-i cel cari disprețuiește Ziua care se dovedește A fi mai slabă, când știut Este că-i zi de început? Iată, cei șapte au să fie, Mereu, doar plini de bucurie, Privind la cumpăna pe care, Zorobabel, în mâini, o are. Cei șapte-s ochii Domnului. Pe-ntinderea pământului, Cutreieră neobosiți, Fiind mereu, neadormiți.”


Fărădelegea arătată De-acest popor, de astă dată – Doamne – Te rog a o ierta, După marea-ndurare-a Ta, Așa precum Tu ai iertat De-atunci chiar, de când au plecat Din al Egiptului ținut Și pân’ aici, tot ce-a făcut.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa