Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 7:4 - Biblia în versuri 2014

4 În urmă, Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Astă vedenie mi-a dat, În care eu am observat Precum că El vestea, prin foc, Pedeapsa pentru acest loc. Focul a prins să ardă tare, Mâncând Adâncu-acela mare, Iar flăcările-au apucat, Și din câmpie de-au mușcat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Stăpânul Domn mi-a arătat aceasta: iată, Stăpânul Domn chema pedeapsa prin foc. Acesta a distrus adâncul cel mare și a ars țara.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Iahve mi-a arătat cum chema El pedeapsa printr-un foc care devora acel mare adânc și care consuma teritoriul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Așa m-a făcut să văd Domnul Dumnezeu: iată, Domnul Dumnezeu chema să pedepsească prin foc! [Focul] avea să devoreze abisul cel mare și să consume câmpia.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul Dumnezeu vestea pedeapsa prin foc și focul mânca adâncul cel mare și apucase și câmpia.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Așa mi‐a arătat Domnul Dumnezeu; și iată, Domnul Dumnezeu a chemat să judece prin foc; și a mistuit adâncul cel mare și a mistuit partea de moștenire.

Onani mutuwo Koperani




Amos 7:4
22 Mawu Ofanana  

Iată, nu am nici o mânie, Dar dacă voi găsi în vie, Printre butuci, tufe de spini Sau de afla-voi mărăcini, Lupta-voi împotriva lor Și pradă-i dau flăcărilor.


„Casă-a lui David! Domnul Sfânt Îți spune-acum, acest cuvânt: „Dreptate, faceți – de îndat’ – Din zorii zilei, ne-ncetat! Scăpați-l pe cel asuprit, De cel care l-a prigonit, Ca nu cumva, altfel, să vie Asupră-vă a Mea mânie, Să se aprindă ca un foc Și-apoi să spulbere ăst loc, Din pricina răului care Îl săvârșiți, fără-ncetare!


Voi cari în Iuda locuiți Sau la Ierusalim trăiți, La inimi, seamă să luați Și împrejur să le tăiați Doar pentru Domnul, să nu vie Asupră-vă a Lui mânie, Din pricină că a văzut Ce fapte rele ați făcut!”


Să spui dar, țării cea pe care Neamul lui Israel o are: „Așa vorbește Domnul: „Iată, Nenorocirea se arată Și-asupra ta acuma vine Căci necaz mare am, pe tine. Am să-Mi trag sabia și-apoi, Din tine, Eu nimici-voi Atât pe cel neprihănit Cât și pe cel, rău, dovedit.


O, Doamne Dumnezeul meu, Strig către Tine-acuma eu, Căci iată, focul a lovit Izlazurile și-a pârlit Toți pomi-aceia minunați Care pe câmp erau aflați!


Atunci se vor vedea că sânt Semne în cer și pe pământ, Pe care vi le spun acum: Sânge și foc și stâlpi de fum;


Un foc, atunci, Domnu-a trimis, Cari, pe cei doi, i-a mistuit Și-n fața Lui, ei au murit.


De-aceea, foc o să se lase Peste-ale lui Hazael case Și mistuite vor fi toate, Ale lui Ben-Hadad, palate.


De-aceea, foc o să se lase În Gaza, peste-ale ei case Și mistuite vor fi toate Paletele, în ea, aflate.


De-aceea, foc o să se lase În Iuda, peste-ale lui case Să mistuie-ale lui palate Ce-s în Ierusalim aflate.”


„Ca pe Sodoma, v-am lovit; Ca pe Gomora, v-am zdrobit; Tăciune scos din foc erați, Dar n-ați voit să M-ascultați, Să vă întoarceți înapoi Și să veniți la Mine-apoi.”


Pe Domnul căutați-L voi Ca să trăiți astfel apoi! Vă temeți, să nu vină foc Care să mistuie-acest loc – Neam al lui Iosif – de îndat’, Fără ca să se fi aflat Nimeni, atuncea, la Betel Pentru a stinge focu-acel!


Iată că Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Astă vedenie mi-a dat: Niște lăcuste-am observat, În clipa-n care-a început Otava nouă de-a crescut, După cositu-mpărătesc.


Apoi iar, Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Altă vedenie mi-a dat. Atuncea, eu am observat Că Domnul pe un zid șezuse Și-o cumpănă, în mâini, avuse.


Sub El, muntele se topește, În timp ce văile se crapă Și curg la fel ca și o apă, Fiind precum ceara topită Care de foc e încălzită.


Cine va sta, în fața Lui, Răbdând urgia Domnului? Dar cine poate, piept să ție, Când vine-aprinsa Lui mânie? Urgia Lui foc se vădește Și stâncile le prăbușește.


Un foc, atuncea, a ieșit – Cari, de la Domnul, a venit – Iar oamenii care-aduceau Tămâie și care erau La două sute cincizeci inși, De flăcări, au sfârșit, cuprinși.


Iată, aprind a Mea mânie: Voi arde până-n temelie Și locuința morților Și temelia munților. Voi arde-n para focului Și roadele pământului.


Iar despre îngeri, a vorbit: „Din vânturi, îngeri, El Își face, Așa după cum Lui Îi place, Iar dintr-o flacără de foc, Își face slujitori, pe loc”;


„După aceea, m-am uitat, Și-o ușă-n cer, am observat, Atuncea că mi s-a deschis, Iar glasul – cel dintâi – mi-a zis: „Urcă! Aicea tu vei sta, Pentru că vreau a-ți arăta Nenumărate lucruri care, În viitor doar, va apare!” Ca și o trâmbiță părea Glasul acela, ce-mi vorbea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa