Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 7:17 - Biblia în versuri 2014

17 Ascultă-al Domnului cuvânt! Ascultă ce a zis Cel Sfânt! „Nevasta are să-ți curvească. Sabia are să-ți lovească Copiii, iar a ta câmpie – Ogorul tău – are să fie Dat altora, căci – negreșit – Cu frânghia va fi-mpărțit, Cu funia de măsurat! Într-un pământ sterp, necurat, Tu vei muri, iar Israel, Rob, va ajunge a fi el, Departe de al său ținut, De țara-n care a șezut!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 De aceea, așa vorbește Domnul: „Soția ta va deveni o prostituată în cetate, iar fiii tăi și fiicele tale vor cădea uciși de sabie! Terenul tău va fi împărțit cu funia de măsurat, și tu însuți vei muri pe un meleag necurat. Iar Israel va fi dus, în mod sigur, în captivitate, departe de țara sa“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 În consecință, Iahve zice: «Soția ta va deveni o prostituată în oraș; iar fiii tăi și fiicele tale vor cădea doborâți de sabie! Terenul tău agricol va fi împărțit cu funia de măsurat; și tu însuți vei muri pe un teritoriu necurat. Este o certitudine că Israel va fi dus în captivitate, departe de țara lui!».

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 De aceea, așa spune Domnul: «Soția ta, în cetate se va desfrâna, fiii tăi și fiicele tale vor cădea de sabie, pământul tău va fi împărțit cu funia, tu vei muri într-un pământ impur și Israél va fi deportat de pe pământul său»”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Din pricina aceasta, iată ce zice Domnul: ‘Nevastă-ta va curvi în cetate, fiii și fiicele tale vor cădea loviți de sabie, ogorul tău va fi împărțit cu frânghia de măsurat; tu însă vei muri într-un pământ necurat și Israel va fi dus în robie departe de țara lui!’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Deci așa zice Domnul: Nevasta ta va fi o curvă în cetate și fiii tăi și fiicele tale vor cădea de sabie și țara ta va fi împărțită cu funia și tu vei muri într‐o țară care este necurată și Israel va fi strămutat negreșit din țara sa.

Onani mutuwo Koperani




Amos 7:17
24 Mawu Ofanana  

Aste-ntâmplări s-au petrecut, Când nouă ani a adunat Osea, în țară, ca-mpărat. Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți cari – înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.


Cum neamuri, El a izgonit Din fața lor și-a împărțit Țara, s-o ia în stăpânire Spre a rămâne moștenire A semințiilor pe care Neamul lui Israel le are.


Copiii le vor fi loviți, Fiind – sub ochii lor – zdrobiți. Casele fi-vor jefuite, Iar soațele lor, necinstite.


Asemeni unei mingi, zvârlit Tu ai să fii, pe un pământ Întins, care-ți va fi mormânt. Carele tale minunate, Acolo fi-vor adunate. Tu ești ocara cea pe care Casa stăpânului o are!


Cei cărora le prorocesc Aceiași soartă-mpărtășesc, Căci sabia și foametea, În grija lor, îi va avea. De gheara morții vor fi prinși Și în Ierusalim întinși Vor fi pe ulițele lui, Fără să-i pese nimănui De soarta cari peste ei vine, Iar să-i îngroape, nu e cine. Rămâne-vor neîngropați Soții, fii, fiice și bărbați, Căci voi turna peste popor, Întreagă răutatea lor.”


Și tu, Pașhur, și casa ta – Cu toți – în Babilon veți sta, Pentru că-n vremea ce-o să vie Veți merge-acolo, în robie. În acel loc, muri-veți voi Și veți fi îngropați apoi, Tu și ai tăi prieteni buni, La cari le-ai prorocit minciuni.”


După această întâmplare – După ce jugul cel pe care Îl tot purtase Ieremia A fost zdrobit de Hanania – Cuvântul Domnului s-a dus, La Ieremia și i-a spus:


De-aceea, Domnul a vorbit Și iată ce mi-a poruncit Ca să îți spun: „Te izgonesc De pe pământ și te vestesc Că ai să mori, chiar în ăst an, Căci doar o răzvrătire-n van, În contra Domnului Cel Sfânt, Toate cuvintele îți sânt.”


Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Despre Ahab acela care, Părinte, pe Colaia-l are, De fiul lui Maaseia Cari, Zedechia, se numea – Pentru că ei au prorocit Minciuni doar – astfel a vorbit: „Am să îi las s-ajungă dar, În mâini la Nebucadențar, La cel care este pe tron, Drept împărat, în Babilon. Acesta îi va doborî Îndată și-i va omorî. Sub ochii voștri, în robie, Uciși, aceștia au să fie.


„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Aste cuvinte ți le-a zis: „În al tău nume, ai trimis Epistolă, după cum știm, La toți cei din Ierusalim. Le-ai scris și lui Țefania – Feciorul lui Maaseia, Cel care preot s-a vădit – Și preoților, negreșit. Iată cuvintele pe care Le-ai așezat tu, în scrisoare:


Când, în Sion, pătruns-au ei, Femeile le-au necinstit. Aceeași soartă-au suferit Fecioarele cele pe care, Iuda, în țara lui, le are.


Domnul a mai adăugat: „În ăst fel își va fi mâncat Pâinea spurcată Israel, Când printre neamuri va fi el, De către Mine izgonit.”


Iată că nu vor mai putea, În țara Domnului, să stea, Ci Efraim se-ntoarce iară, La Egipteni, în a lor țară. Va merge în Asiria, Și-acolo, parte va avea – La masă – numai de bucate Ce se arată necurate.


De-aceea, robi vor fi apoi, Luați fiind prinși de război. Astfel, curmată-o să le fie, Atunci, întreaga veselie.


Ascultă ceea ce a zis: „Ieroboam va fi ucis Cu sabia, iar Israel Ajunge rob. Dus va fi el, În altă țară, ce se-arată A fi foarte îndepărtată!”


Iată că Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Astă vedenie mi-a dat: Un coș cu poame-am observat, Iar fructele acelea, toate, Văzut-am precum că sunt coapte.


Apoi, pe Domnul L-am văzut Cum pe altar El a șezut Și-aste cuvinte mi le-a spus: „Lovește pragul cel de sus, Al porții, zguduiți să fie Ușorii ei, din temelie. Sfărâmă, peste capul lor, Acești ușori ai porților. Pe cei care vor rămânea, Am să-i ucid cu sabia. Cu fuga, n-o să izbutească Nimeni, scăpare, să găsească. Nimeni nu va avea scăpare, Căci n-o să fie îndurare.


„Domnul privirea Și-a-ndreptat Spre-mpărăția ce se-arată Precum că este vinovată, S-o spulbere de pe pământ, Cu oamenii cari ai ei sânt.” „Totuși, nu am să-i nimicesc De tot, pe cei ce se vădesc Că sunt din casa cea pe care Iacov în astă lume-o are” – A cuvântat Domnul. „Căci iată,


Taieți mândrețea pletelor, Din pricina copiilor Iubiți. Lărgește-ți pleșuvia, Precum un vultur, căci robia, Asupra lor, iată că vine Și îi va depărta de tine!


Voi strânge neamurile toate Cari pe pământ vor fi aflate Și spre Ierusalim apoi, Le voi trimite, cu război. Cetatea lui va fi luată De oastea astfel adunată. Casele fi-vor jefuite, Femeile batjocorite Și înrobită, jumătate Are să fie din cetate. Dar va scăpa o rămășiță Din a poporului lui viță.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa